Love or not...?

Love, again !

~din persp. lui Lau~

Eram in camera mea la PC. Ascultam muzica celor 5 asa-zisi cumnati ai mei. Numai eu cu mine. Ma simteam extrem de bine. Am o stare placuta si asta rezulta multa "distractie" acasa. Intr-un fel, imi era frica.. Singura intr-o casa gigantica...Mda....Noaptea asta o voi petrece numai si numai in camera mea !

Trece timpul si observ ca-mi suna telefonul. Ma ridic de pe scaunul de la PC si...Luke. Ca de obicei . Îi raspund.

Eu: Alo...

Luke: Lau, ce mai faci ?

Eu: ai zis ca nu ma vei mai suna

Luke: am fost sarcastic. Nu recunosti sarcasmul, Lau ?

Eu: de la tine...Nu prea

Luke: o , haide ! Acum ce trebuie sa fac ? Sa-ti inchid ?

Eu: da ! îi raspund chicotind

Luke: Okay, Lau. Daca asta vrei..

*end call*
Wut ? Ce tocmai a fost asta ? God...

Raman confuza timp de cateva secunde, dupa care 'imi revin'

Okay. Sa lasam totul uitarii. Nu-mi vine sa cred ca a inteles asa de repede....Mda...E Luke Hemmings ! La ce nu te poti astepta de la el ?

Imi reiau 'activitatile' uitand complet de el. Intre timp, ma saturasem de muzica, asa ca am facut o vizita patului.Era liniste in casa. Se auzea doar respiratia mea. O admosfera infioratoare, desi stiam ca nu va veni Bau Bau sa ma manance [ =)) ].

Usor ,usor atipisem, dar...

Ceva tocmai ma trezise, in orice sens al cuvantului. Era usa de jos. Cineva era la usa vrand sa 'ma viziteze'. Acum....Tre' neaparat sa merg sa vad cine e...ca de deschis usa..nu o deschid nici daca am un frigider plin cu Nutella ! Imi iau o geaca subtire de piele pe mine si merg jos. Luminile pe hol sunt aprinse, la fel ca cele din bucatarie si sufragerie. Nu are de ce sa-mi fie frica. Imi continui drumul pana la usa. Eram cu fața la ea. Sa deschid ? Sa nu deschid...?

Lau e fată curajoasa ! Usa asta va fi deschisa !

Pun usor mana pe clanta si...

Cine credeti ca e dupa ea ? "Dragul" meu Luke.

Aveam o expresie gen "WHAT ?! De asta mi-a fost mie frica ?"

- Luke ? Ce nai' faci aici ?

- Pe tine ! Credeam ca nu esti acasa ! Ce s-a intamplat de a tinut atat pana ai ajuns ?

Eu inghit in gol neraspunzandu-i.

- Ce vrei de la mine ? îl intreb plictisita

- Nimic de la tine. Am venit in vizita. Probleme , domnișoară ? intrebă el amuzat

- Nu. Vizita nu-ti este acceptata !

- Nu ? Esti sarcastica ? intreaba confuz

- Nu conteaza ! Nu crezi ca am tinut usa asta prea mult deschisa ?

- Ba da...Deci.. Pot sa intru ? intreaba cu o față de cățeluș plouat

Oftez dandu-mi ochii peste cap si accept. Era asa de fericit. Eu nu. Am presimtirea ca nu am facut ceea ce trebuia.

- Unde ? ...

- Indiferent .

- My room ? Acolo este cel mai primitor loc din casa in momentul ăsta

- De acord.

Si uite asa, urcam. Acum nu mai imi este frica. Asa ma simteam si cand eram impreuna cu el.
Odata ce am ajuns in camera mea, se asternuse linistea. Am mers la scaunul de la PC si pe el l-am lasat sa se faca comod pe pat. Imi zambea asa nevinovat. Sigur voia ceva dar am zis sa ignor asta
- Deci...Ai venit ca sa nu stau singura ? îl intreb zambind
- Da. Plus ca ma plictisisem. Si eu eram singur. O situatie in comun. explica el pastrandu-si zambetul perfect
Îi zambesc inapoi , dupa imi intorc capul la PC.
- 1D ?
- Da...Doar sunt asa-zisii cumnati ai mei. raspund cu o expresie gen like a boss
Luke, auzindu-ma, râde , dand din cap stanga, dreapta gen "de ce tre' sa fie asa normala ?"
- Ceilalti unde sunt ?
- Pai...Sunt la o intalnire in grup asa ca am ramas singura
Auzindu-ma , ofteaza suparat.
- Lau...Scuze pentru tot. Acum puteam fi cu ei..
- Luke, nu trebuie sa-ti ceri scuze. Te-am iertat. Si ce ? Pentru mine, camera mea este o excursie distractiva in lumea Lau. clarific amuzata, dupa care merg langa el pe pat si il iau in brate ca sa vada odata ca nu mai are de sa-si ceara scuze.
Acesta imi accepta imbratisarea si la scurt timp, o rupem.
- Acum vezi ca nu mai sunt suparata ?
Imi zambeste larg si da din cap afirmativ
- Imi lipseau imbratisarile tale..
Cuvintele astea au venit odata cu linistea care , acum, este prezenta.
Oftez si eu la randul meu si la scurt timp imi apare un zambet de care nu am mai avut de mult su ma uit la Luke. Observandu-ma, se uita si el la mine si intreaba nedumerit "ce e ?"
- Hai sa nu ne mai certam.. îi raspund scurt
Odata ce mi-a auzit cuvintele, simteam cum toata fericirea de pe lume era il el si ca nimoc si nimeni nu i-o poate lua.
- Serios ? ma intreaba uimit
Imi dau ochii peste cap si ii raspund "Da !" amuzata
Astfel, ne luam in brate fericiti si dupa asta, normal ca isi face loc un sarut dulce dar scurt. Eram singura ca am ales bine sa fim din nou impreuna. Il iubesc , ma iubeste. Ce mai trebuie decat sa fim impreuna ?

______________________________________
Tam tam taaam... :))
Again, looove =))
*poza de la media are legatura 95% cu continutul, dar mie mi se pare foarte frumoasa* love.. :3
Sper ca va place ce e si in capitolul ăsta....si..ca de fiecare data, scuzati-mi greselile :/..
Intarzierea.....:
Puteti spune ce vreti negativ de asta, oricum nu mai e mult pana cand pun ultimul "." si conteaza ca am continuat-o :)
★+ lui Lau' ii pare rau ca nu a facut prezente toate personajele...★
-Luv ya- <3