Love or not...?

Au venit

~dimineața~

          Toti eram, ca de obicei, la bucatarie.

- Niall, poti ,te rog, sa ma ajuti sa gatesc? intreaba Berni amuzata

- Vreau sa mananc nu sa gatesc ! raspunse Niall

Timpul trece pregatind niste prajituri.

Eram in sufragerie. Cu greu asteptam momentul in care sa ne vina parintii fara sa spun ceva cuiva.

Fara sa ma astept, imi suna telefonul. Era mama. Perfect !

- Revin imediat ! le zic celorlalti plecand in camera mea pentru a nu-mi auzi nimeni conversatia

Imediat raspund.

Eu: alo

Mama: hei, Lau !

Eu: hei mamaaa ! Ce faceti ?

Mama: pai tocmai te-am sunat sa-ti spun ca am ajuns in Londra.

Eu: si cand veti veni ?

Mama: curand. Ceilalti stiu ceva ?

Eu: nu. Decat eu stiu.

Mama: foarte bine.

*

~end call~

Ma intorc la ei, observandu-i mai fericiti decat erau cand am plecat.

- Cine era ? ma intreaba Iuly

- Iuly , cred ca Lau il inseala pe Luke. zise Madii in soapta, dupa care chicotesc amandoua

- Dar voi sunteti constiente ca v-au auzit toti ? zice Ery râzând

Eu dau din cap negativ, zambind in semn de "ce ma fac eu cu fetele astea.."

*dupa 30 de minute*

Se aude cineva la usa ciocanind. Au ajuns ! Abia ca puteam sa-mi stapanesc emotiile

Merg sa deschid si ii vad pe toti. Mama, tata, parintii fetelor.

- Intrati. Nici nu se asteapta. Avem musafiri ! zic eu dupa care sar in bratele parintilor mei

Imi venea sa plang de fericire dar m-am abtinut. Abia acum mi-am dat seama cat de mult imi pot lipsi.

*

Mergem la ceilalti in sufragerie. Erau toate extrem de fericite. Parintii lor faceau cunostiinta cu baietii, dar cineva nu avea o ocupatie. Luke. Cand ma vede, imi zambeste larg si vine la mine.

- Mama, tata, el este Luke.

- Iubitul tau? intreaba tata

- Exact. raspund zambind

- De ce aflam acum de el ? intreaba mama amuzata

- Pentru ca.... Voiam sa fie o surpriza !

Si il iau in brate pe Luke. De-ar sti ei cate s-au intamplat... :))

- Um...scuzati-ma ca va intrerup, dar Lau, tu stiai de asta ? zice Berni

- Da.. Dar priviti partea buna. Parintii au venit ! raspund amuzata. Acuuum, va poftesc sa incercati prajiturile facute de noi.

        Si cu multa bucurie se aseaza la masa. Am povestit tot ceea ce se intamplase de cand am plecat din Romania si se pare ca parintii nostri sunt multumiti de baieti. Cum sa nu fi multumit de ei ? Sunt perfecti ! Se inteleg de minune cu ei.

*

Vine vremea ca parintii sa plece. Partea buna este ca nu vor pleca prea curand de aici si ne vor fi alaturi chiar daca nu locuim in aceeasi casa.

Odata, ramasi singure cu baietii ii auzim pe toti in cor "Parintii vostri sunt super !" . Incepem sa râdem si dupa, discutam despre diferite subiecte. Si cam asa trece timpul si se face tarziu. Baietii, avand liber o perioada indelungata au uitat ca nu locuiesc cu noi. Dar ce mai conteaza ?

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
^-^
Da. In sfarsit am pus si eu next dupa 169 de ani =))))
Sper ca v-a placut ce tocmai ati citit. Tin sa va anunt ca finalul e aproape. Se vede dupa cum se petrec enenimentele...
Multumesc celor ce-mi citesc cartile , care voteaza si care comenteaza. Ma ajuta mult ♥
Bye :*