IV.
Dimineața a sosit ca o salvare.
M-am trezit și am realizat că stăteam în pat, cu Tristan & Isolde și cu parfumul său oriunde prin cameră. Fără îndoială, fusese un vis.
Îmi lăsase biletul pe pernă, probabil să nu uit de el. L-am luat în mână, încă buimacă după somn și l-am desfăcut încet. Începutul era tipic,apoi.. :
”Dragă E. ,
Știu că-ți plac inițialele, deci m-am gândit că ar avea mai mult farmec scrisoarea asta având ”ceva” care să te caracterizeze prin ea.
Acum, aș vrea să îți spun ceva concret. M-am gândit că te-ar bucura să auzi asta de la mine fiindcă în majoritatea timpului nu prea ți-o spun și poate că ar trebui, pentru că meriți.
Te iubesc.. Știu, ai văzut ce simplu a sunat? Poate ai așteptări de la mine la ceva mai complex, dar nici eu nu știu cum să le descriu mai bine. Adevărul e că s-a născut în mine, de fapt, în noi. S-a născut ceva ce merită atenție și prețuire. Și crește pe zi ce trece. Și pe zi ce trece devine tot mai indestructibil, nu-i așa? Și tu o simți, nu?
Da, iubirea noastră crește și e mai vie ca niciodată. Dar știi care e scopul și puterea ei? Da, Em. Să trăiască veșnic. Chiar dacă trupurile noastre vor înceta o dată și o dată să mai trăiască, ea va trăi mai presus de moarte. Și de asta cred că e genială. Și tu crezi același lucru, nu?
Mă gândeam eu.
P.S.: Promit că o să-ți fac cea mai frumoasă vacanță de vară. Te iubesc.”
Am plâns. Nu știu de ce m-a emoționat așa tare, dar am plâns. Aproape că am uitat de vis și asta era minunat. Mi-am aruncat privirea pe geam și am văzut că soarele nu mai era așa timid ca ieri.
Mama probabil era la servici din moment ce nu a venit să mă trezească și m-am strecurat în camera lor verificând să nu fie și tata. Acolo mi s-a confirmat că sunt singură acasă, așa că m-am dus să-mi pregătesc ceva de mâncare.
Biletul de pe frigider, pe care ieșea în evidență scrisul impunător al mamei, mi-a atras atenția..
Ce naiba..
”Suntem la cumpărături. Nu am vrut să te trezim. Dacă se întâmplă ceva,ne suni.Să ai grijă, Emma.”
Eram fericită. Și liberă.
M-a sunat și m-a invitat la un suc în oraș.
„De ce să-l refuz? mi-am spus. Până la urmă, nu omor pe nimeni.”
După ce mi-am făcut un duș relaxant și fierbinte, m-am îmbrăcat cu o fustă simplă, neagră și mulată, o cămașă vaporoasă de un albastru marin și m-am accesorizat cu un lănțic finuț, o brățară care să se potrivească cu lănțicul și cercei aproape inobservabili, apoi mi-am ondulat părul și l-am dat cu fixativ cât să reziste cel puțin 4-5 ore. Înainte să mă încalț cu teneșii și să plec, m-am machiat în fugă și mi-am luat geanta. Când în sfârșit eram gata, m-am uitat la mine din cap până în picioare în oglindă și am sunat-o pe mama să-i spun că ies cu Jessica, o prietenă din copilărie cu care sunt în aceeași clasă. Doar nu aveau cum să-și dea seama.
Și am plecat..
Aveam o reținere ciudată și un sentiment de vinovăție obsedant, dar am plecat.
Ne-am întâlnit la locul nostru, el zdrobindu-și țigara și afișând un zâmbet care emana iubire infinită și eu, timidă, îndreptându-mă cu pași mărunți către acesta. M-am oprit în brațele lui și toate sentimentele descurajatoare au pierit.
-Vreau să nu uit ziua asta niciodată.. am spus cu subînțeles.
-Oh, m-a privit cu coada ochiului, dar îți va fi imposibil să uiți vara asta, nu numai o singură zi..
-Atunci vreau să înceapă de acum. Nu vreau să ratez nici .. o singură secundă. am spus absorbită de privirea lui, respirația, sărutul..absorbită de el.
Ne-am urcat în mașina lui și ne-am lăsat duși de instinctul lui. În timp ce era atent la drum și-a strecurat mâna dreaptă pe umerii mei și m-a lăsat să-mi sprijin capul de ea.
-Unde mă duci, A.?
-De fapt, te răpesc.
-Uu, sună incitant. și mi-am ochii peste cap. Atunci, reformulez: Unde mă răpești?
-Nu pot risca să-ți spun. Ești o victimă, iar o victimă nu trebuie să afle unde este răpită.
I-am aruncat brațul.
-Hoțule.
Brusc, a pus frână și pot să spun că m-am speriat puțin. M-a întrebat dacă am o eșarfă și după ce am clătinat din cap negativ, s-a întins puțin spre bancheta din spate să ia o eșarfă care poposea fără vlagă.
-Se pare că ești pregătit, am observat privindu-l suspicios.
M-a legat la ochi cu acea eșarfă și mi-a zis că nu-și permite să strice astfel de surprize.
Eram nestăpânitor de curioasă. Nu-mi puteam controla bătăile inimii. Pe lângă faptul că mi-era o oarecare teamă, explodam prin emoții.
Drumul nu a durat mai mult de o jumătate de oră. O jumătate de oră aproape veșnică pentru mine, dar care s-a sfârșit când mă așteptam mai puțin. S-a dat jos din mașină și m-a coborât și pe mine, ghidându-mă delicat către locul unde m-a ”răpit”. Eram nerăbdătoare.
Am mers orbește bazându-mă pe el.
Deodată s-a oprit și a spus că am ajuns. În secunda următoare era în spatele meu desfăcându-mi eșarfa.
Lumina orbitoare mi-a lovit din plin întunericul cu care mă obișnuisem și l-a nimicit. Când în sfârșit am început să văd totul din ce în ce mai clar, m-am uitat de jur împrejur și aproape că nu-mi venea să cred. Ne aflam în casa de vacanță în care ne doream demult să intrăm. Aveam ca priveliște marea și întreaga zare albastră..
-TE IUBESC!
Și m-am oprit în brațele lui sărutându-l pe gât din ce în ce mai pasional.. M-a cuprins și el din ce în ce mai puternic și parcă ne respiram, ne drogam cu noi și ne plăcea..
Mi-am lăsat geanta acolo și am pornit către malul mării. Nu puteam rata o plimbare de neuitat.
-Trebuia să-mi spui să-mi iau costumul de baie! Uite ce frumos e..
-Oh, asta te impiedică să intri în apă? a spus el.
Și în secunda următoare m-a luat pe sus și a alergat cu mine în brațe în apă. Nivelul mării creștea simțitor și într-un final mi-a dat drumul în apă cu tot cu haine. Îl amuzase zdravăn gestul său. Când am văzut cum tot ce era pe mine era complet distrus și ud, am început să-l stropesc fără milă cu valuri mari, iar ca un bonus, am sărit pe el și i-am băgat capul tot mai adânc în apă.
În mod surprinzător, nu părea să-l deranjeze. Era chiar fericit și asta m-a ambiționat să mă joc și mai dur cu el.
-Doar atât poți? a zis în cele din urmă când am început să-mi pierd energia.
-Oh, răule. am afirmat.
-Nu eu te-am bătut cu apă până acum.
-Acum încerci să mă păcălești? Uită-te la cămașă și machiaj.
-Și crezi că nu te mai iubesc așa? a râs.
S-a trezit cu un pumn de apă peste față și am plecat către mal.
-Asta pentru ce a fost? Stai, unde pleci?
-Să mă usuc. i-am răspuns sec.
-Dacă te-am supărat, iartă-mă.. credeam că te va înveseli spontaneitatea mea..
Mă prefăceam supărată și continuam să merg. Îmi plăcea să-l văd cum încerca să mă împace.
-Știi că niciodată nu am intenționat să te întristez. Eu vreau să fiu cel care te face să râzi, indiferent de circumstanțe.
M-a emoționat.
Mi-a cuprins talia și m-a privit, continuând să-mi mărturisească:
-Te iubesc.. Și când iubesc, nu mă joc.
Am zâmbit. L-am strâns în brațe și i-am mărturisit că nu eram supărată.
Continuam să mergem, sorbindu-ne din priviri și prin atingeri.. Ajunși în casa de vacanță în care tânjeam demult să intrăm, am renunțat ușor la haine pentru a le lăsa la soare să se usuce și m-a întins delicat pe pat.. Atmosfera era liniștită și tensionată în același timp, tăcută și calmantă..Nu ne mai săturam să ne privim.. Apoi a început să mă sărute pe buze din ce în ce mai pasional, coborând constant și făcându-mă să-mi pierd mințile și la propriu, și la figurat. Aproape că uitasem de mine, simțindu-mă tot mai mult a lui..
Am renunțat ușor și la restul hainelor care ne acopereau trupurile înfierbântate. Nu mă puteam controla, știam că-l iubesc. Nu-mi păsa dacă era greșit sau nu, nu-mi păsa de consecințe, aproape că nu-mi mai păsa de mine. Tot ce voiam era să fiu a lui și nimic mai mult..
-Ești pregătită? m-a întrebat serios.
-Da, Austin.. Mai pregătită ca acum nu am fost niciodată..
Răsuflam din ce în ce mai greu, mă pierdeam tot mai mult și o durere exorbitantă mi-a cuprins întreaga ființă, dar îl iubeam. Și eram gata să sacrific tot pentru el.
-Ești a mea, a șoptit.
-Doar a ta, am respirat.
