Prolog

32 3 1
                                    

  "Captivă în acest turn în care domnește pustietatea, dorul de el îmi cutreieră gândurile. A trecut un veac de vreme, dar amintirea a rămas vie. Retrăiesc până și astăzi intensitatea trăirilor derulate cronologic, din primele secunde de când l-am zărit pe el; neștiind ce este iubirea, deoarece eram o simplă copila; până in ultima seara când ne-am alinat rănile, aceea seara de amor, plină de patos; ca mai apoi să ajungem la cea mai sângeroasă și crâncenă luptă. Toate astea s-au transpus într-un simplu vis pe care-l port necontenit. O singură grijă îmi sugrumă ființa; grija de a nu-i fi fost ucis sufletul și sa zacă trupul său în neștire, undeva in depărtare. Fără viețuirea sa nu mai pot concepe rostul de a mai exista in această lume fără vlaga." Își spune Melisa stând sub lumina lunii măiestre ce se așternea de pe geam, în bezna unei nopți mistuitoare.

   Dar cum s-a ajuns în această situație, la acest amor frânt, această jale sfâșietoare? Haide sa parcurgem o călătorie în trecut pentru a pricepe ceva din toate astea!

Înger si demonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum