Înger si demon

Capitolul 5

   Au trecut doua săptămâni de când Cristina nu l-a mai văzut pe Victor. Acesta i-a respectat dorința de a o lăsa in pace, dar nu se aștepta să o facă atât de curând, imediat după ce i-a cerut asta.

   De când nu l-a mai văzut, viața ei a revenit într-o liniște si ordine deplină. Fără a realiza, a si uitat de existența vecinului ei insistent.
   Centrul preocupărilor ei sunt doar cursurile si locul ei de muncă. Sentimentele ce o speriau au dispărut si au fost date uitării...sau cel puțin asta crezu pana in clipa in care i-a revăzut ochii a căror foc arde înconjurat de-un întuneric tainic. Nu putea sa nu se piardă în căldura lor ademenitoare. In fața ei era chiar Victor, purtătorul acestora.

-O cafea, vă rog! Spuse formal el.

-Poftim! 2 lei.

-Mulțumesc! La revedere!

-O zi bună!

   Simpla lui revedere i-a răspândit Cristinei, din nou, o esență dulce si vie. Râvnea cu tot dinadinsul sa sărute a doua oară acele buze moi si apetisante, într-un sărut veșnic. Îi părea rău ca nu au avut o conversație mai amplă si profundă. S-au purtat ca doi străini.

   Toata ziua gândurile o trimiteau doar către el. Nu putea sa-l elimine din acestea, oricât ar fi încercat sa se concentreze pe alte lucruri.

   Când a ajuns acasă, speriată de interesul mai profund ca niciodată ce nu-i mai dădea pace, luă telefonul si își făcu o programare la psiholog, următoarea zi.

   A doua zi, abia a așteptat ședința la psiholog ce spera ca avea sa o liniștească pentru totdeauna.

-Buna ziua!

-Buna ziua!

-Ia un loc! Mă numesc Sara Mcall.

-Cristina Fitch! Încântată!

-Cred ca putem începe ședința. Cu ce sfaturi te pot ajuta? Care îți este problema?

   Cristina îi povesti psihologului toate cele întâmplate de când s-a simțit atrasa de Victor. Mărturisea fiecare sentiment si gând pătimaș ce i se strecura pana acum.

-Draga mea Cristina, de ce iți este frica?

-Nu-mi este frica de nimic. Vreau doar sa știu ce mi se întâmplă.

-Este evident ca ești îndrăgostită, dar te temi de ceva si preferi să-ți negi sentimentele. Spune-mi sincer, ai mai fost îndrăgostita pana acum?

-Nu, si nici nu-mi doresc.

-Vrei, nu vrei iți place de acest băiat. Pana acum ai fost ca un copil . Probabil nu ti s-au dezvoltat hormonii care sa te facă sa te atragă sexul opus pana acum. Iubirea este o treaptă de maturizare inedită, iar asta te sperie.

-Dar nici măcar nu-l cunosc.

-Cristina, iți este vecin. Oamenii se schimbă, nu poți rămâne aceeași de ieri. Mai devreme sau mai târziu trebuia sa se întâmple si asta. Nu-ti poți ascunde sentimentele la nesfârșit. Închide ochii, respiră, meditează si spune-mi sincer ce simți! Inima ta ce spune?

-Dumnezeule..sunt îndrăgostită. Chiar sunt îndrăgostită de vecinul meu, Victor.

-Aceasta iți este prima iubire, dar te avertizez sa fii prudentă pentru că te poate răni. Încearcă sa nu-i dezvălui din prima ceea ce simți, pana nu-l cunoști foarte bine. Poți face o mare greșeală si sa ajungi nefericită cu băiatul nepotrivit. Ești tânără, ai toată viața înainte, o sa te mai îndrăgostești, dar niciodată sa nu-ti lași soarta in mâinile altcuiva! Sa nu depinzi de nimeni doar pentru ca iubești! De absolut nimeni!

   Noaptea, se gândea doar la el si interesul copleșitor, profund ce i-l purta.

"De ce am încercat sa fug de acest sentiment plăcut...pasiunea?"