Înger si demon

Capitolul 1

    Undeva departe, în cel mai adânc și nepătruns loc al Universului, este situat un tainic tărâm magic în care viețuiesc niște ființe angelice a căror existență e greu de crezut de noi, muritorii de rând. Acestia sunt mereu înveșmăntați în straie albe, stralucitoare si au niște ochi albaștri intens, hipnotizanți, cu tente spre bleo, în care zici ca se află un întreg ocean.
    Aici plutește inocența, pacea si iubirea. Totul este într-o deplină armonie. Însă acest loc este de mult pandit de către Darkness, spiritul răscoalei si a raului, a cărui hrană ii este doar suferința. Flămând de durere si moarte fiind, dorește cu ardoare sa cucerească aceasta lume si sa captureze îngerii ca apoi sa-i supună la groaznice chinuri atât trupești, cat si sufletești. Voia sa ucidă singurul lucru care-l seca de puteri: iubirea.

    Cel mai bogat loc a acestui tărâm îl constituia pădurea regelui si reginei, domnitorii ce erau mai presus de toți îngerii. La mâna lor stăteau cele mai puternice forțe ale raului si binelui. Ei aveau 101 copii. Într-o seara, doua dintre fiicele acestora, Melisa si Anne, au mers in pădure la cules bogățiile roditoare ce tocmai au răsărit. Cele doua nu puteau sa nu mai facă cate un popas pentru a admira pârâul ce curge lin lângă multitudinea de copaci; a savura aerul ce plutea asupra lor, îmbietor și pur ca sufletul lor; a asculta cântecul micilor păsări ce cutreierau. Locul era învăluit de un mister aparte; era ca o bucata desprinsa din rai.
  — Se zvonește ca pădurea asta e ceva moștenit de la străbunii noștri, iar spiritul lor zace pretutindeni, apărând-o de orice pericol. Îi istorisi Anne, sora mai mare, care era deja un adult, surorii sale mai mici, o copila ce nu avea cunoștințe despre aceste meleaguri.
   — Mereu am crezut ca aici e ceva aparte decât in orice alt loc, indiferent de cate bogații ar fi înconjurat, grăi Melisa.
     Stand la povesti, cele doua au pierdut noțiunea timpului. Au hoinărit pana la lăsarea nopții când răsari luna divina ce învăluia pădurea cu raze argintii, oferindu-i si mai mult farmec.
De acolo, se putea zări si castelul lor, din depărtare. Anne, sora cea mare, constată că trebuiau sa se întoarcă pana acum. Gândul i-a fost distras de o mica scânteie sinistra ce era situata lângă palat, după câteva fracțiuni de secunda luând, printr-o explozie, o forma amplă, îngrozitoare, a niște flăcări ce nimiceau totul.       
   Observând incendiul, cele doua surori o luă în goana spre palat. Ajunse la câțiva metri depărtare, inima le bătea cu putere, nu de la fuga, cat de la teama ce le a pătruns.
  Preț de o secunda, Anne avu o revelație si anume că Darkness a izbutit a arunca o puternica vraja pentru a distruge ruinele greu de nimicit. Teama de a nu i fi pierit întreaga familie ii paraliza gândurile. Constatase ca acum datoria ei era sa si salveze membrii familiei, daca aceștia mai trăiau si sa o protejeze pe Melisa, care era doar un copil, aproape de vârsta adolescenței, care avea cunoaștere doar a binelui, a inocentei ce era la suprafață în acesta lume a căror străfunduri sunt terifiante.
   — Anne, ce se întâmplă? rosti Melisa îngrozită.
Anne ii ordonă sa se îndepărteze spre pădure, singurul loc in care ar fi putut fi ferita de orice pericol. Dar era prea târziu, caci Darkness, marele zeu al întunericului, se înfățișa.
   — Melisa, stai in spatele meu! ordonă Anne.
   Melisa așa făcu. Anne invoca o vrajă de protecție, însă Darkness o nimici într-o clipă si le captură pe fete in interiorul cercului de foc.

   Ele au sesizat ca palatul era învăluit flăcări doar la suprafață. Fiind aduse înăuntru, văzură uneltele de tortură asupra membrilor de pe întregul tărâm, inclusiv regele si regina ce erau paralizați printr-o vraja.
   — In sfârșit lumea îmi aparține, iar acum am ocazia sa mă hrănesc cu dulcea suferință a fiecărei făpturi, răpindu-le bunătatea, iar apoi viață.
    Cel care ii făcea toata treaba murdara era fiul său pe care din totdeauna l-a tratat ca pe un sclav, Edward. Era un simplu copil, dar un demon perfid, periculos, viclean ca tatăl acestuia. Acest lucru era greu de crezut datorită înfățișării sale plăcute.
   — Edward, injectează-le o doza cat se poate exagerata de morfină, după care supune-le la aceeași tortura pana li se epuizează puterile.
   Anne si Melisa nu aveau nicio scăpare. Erau captive unor lanțuri grele, ce le opreau puterile.
Edward se apropia de Melisa cu prudență. Ea era complet amețită de sentimentul terifiant ce pătrundea pana in adâncul ei. Când era aproape de ea, spaima ii fusese domolită, pentru o fracțiune de secunda. In corpul ei se răspândea o dulce esența, ce-i ucidea orice teamă. Nu putea pricepe cum de se afunda in aceasta reverie când un demon urmează sa-i nimicească ființa.

   Anne, zbătându-se, a izbutit a rupe lanțurile. Aceasta aruncă o vraja asupra demonului, înainte de a apuca a-i mai face ceva Melisei. Edward zăcea inert pe jos.
  — O sa se trezească, sa ne grăbim! zise Anne, eliberând-o si pe Melisa.
Cele doua o iau la goană.
  — Tine-te bine de mine!
   Anne o ia in zbor pe sora mai mică, cat mai departe de palat, de lumea ce odată era ca un rai. Acum era doar pustiu si un palat cu flăcări.
    Când Edward se trezi, constată ca prizonierele evadase. Și se întreba... Oare de ce, in adâncul gândurilor sale, ceva ii spunea ca nu poate sa-i facă niciun rău acelei fete? Se simțea de parcă ar fi vrut sa o lase sa trăiască. A făcut rău atât de multor fapturi. De ce tocmai pentru ea ar avea o ezitare?
    Fusese trezit de aceste nedumeriri in care se scăldase tot mai adânc, la urletele lui Darkness.
  — Nenorocitule, le-ai lăsat sa scape!!

 

  Purtata într-o călătorie in Univers de către sora ei. Melisei îi izbucneau lacrimi din ochii săi albaștri puri. Nu putea sa nu pună numeroase întrebări. Anne ii oferi explicații la fiecare, ii spunea ce este răul si spiritul a cărei putere o are. Trebuia sa înțeleagă ca de azi înainte erau pe cont propriu.
  — Trebuie sa ne întoarcem sa i salvam pe toți! rosti Melisa.
    Anne ii explica riscurile si legile familiei in cazul unei năpaste. Datoria lor este sa evadeze cat mai departe, într-o lume străină în care sa se ascundă.
  — In ce lume ne vom adăposti? Nicăieri nu va mai fi ca acasă. Ii vreau înapoi pe părinții si frații noștri.
  — Melisa, părinții si frații noștri cel mai probabil sunt morți acum.
Numărul de pe obrajii Melisei spori la auzul acestor cuvinte.
  — Melisa, te rog, liniștește-te! Tot ce mai am ești tu, iar tu pe mine. Nu putem permite sa ne pierdem una pe alta.

   Aceasta călătorie dură 100 de zile, până când s-au apropiat de un glob straniu, in care domina culoarea albastra, pe lângă diverse tente de verde, galben, maro, alb.
  — Aceasta e Terra, de acum înainte îi poți spune acasă.
    Fetele ajung în orășelul a cărui nume este Little Rock, aproape de munții Ozark. Melisa e adusa de Anne într-o căsuță modestă.
  —Acesta e locul de adăpost conceput de părinți. De azi înainte aici vom trai.
  — Aici? Nu se poate! spuse indignata Melisa. Nici pe departe nu se compara cu locul de acasă.
  — Țin sa-ti amintesc ca locul de acasă acum e înconjurat de flăcări, deci ar fi bine sa te adaptezi!
  — Ce-i acesta?
  — Un televizor.
  — Un ce?
  — Oh, Melisa, ai atâtea de învățat!
 
  Anne are ample cunoștințe despre aceasta lume străină si tot ce tine de aceasta. Lucruri pe care are sa o învețe si pe Melisa.