Înger si demon

Capitolul 11

  A trecut o oră de când Melisa și Edward și-au dăruit pentru prima și ultima data corpurile unul altuia. Istoviți, s-au lăsat prada somnului, pe pământul moale, primitor. Ținându-se în brațe, erau pe jumătate îmbrăcați, înconjurați de un peisaj melancolic, singuratic. Vântul suav adia atât printre frunzele și florile pădurii, cât și prin firele lor de par. Mireasma florilor își făcea plăcut simțită prezenta în aceasta atmosferă tandra.  

Pe bolta cerului înstelat predomina luna roșiatica, măreață, ce-și vărsa razele sângerii. Aceasta era simbolul durerii. Doar ea prevedea războiul la care va trebui sa fie martora. 

   Melisa se trezi ca dintr-un vis, simțindu-se într-o lume total paralelă. Asta până a străpuns-o revelația adevărului. Tocmai și-a dăruit fecioria dușmanului ei de moarte, care acum se odihnește lângă ea. Rușinata se îmbrăca cât putu de repede în straia sa luminoasa. În aceasta și-a ascuns un cuțit pe care l-a scos. Îl strecura în jurul gatului iubitului său.

 Nu mai putea răbda nicio secunda în plus. Acum ori niciodată era momentul răscumpărării mult așteptate. 

 Când cuțitul îi atinsese gâtul, Edward și-a deschis brusc ochii, sucindu-i meticulos mana. De parca ar fi știut prea bine ca asta îl aștepta, rase în hohote. 

— Ești slaba! Chiar ai impresia ca ma poți ucide? 

— Chiar ai impresia ca am crezut toate minciunile pe care mi le-ai spus? 

— Se pare ca nu ești atât de proasta precum aveam impresia!

— Nu meriți sa trăiești după tot ce i-ai făcut familiei mele! 

— Am făcut ceea ce trebuia sa fac! Am avut o datorie de îndeplinit. Îngerii trebuiau exterminați din acest ținut ce-i aparține tatălui meu. 

— Tatăl tău nu are niciun drept asupra acestui ținut! Părinții mei erau domnitorii de drept.

— Spre deosebire de părinții tai, Darkness a câștigat totul prin luptă.

— Taci! Nu știi nimic despre părintii mei și luptele duse de ei!

      Melisa arunca cu magie și pumni în el. Edward nu se lăsa mai prejos și îi dădea înapoi înzecit. Apoi, ea lovea cu și mai multa putere. 

Așa născu cea mai aprigă luptă dintre un înger și un demon. Erau ca doua fiare asupra cărora domnea dușmănia.

— Nu te-am iubit niciodată, tot ce am vrut a fost sa ma aduci aici. După ce voi termina cu tine, tatăl tău va plăti definitiv! Dacă descopăr ca îngerii au pierit în mâinile lui, îi voi face mai mult decât îți poți imagina!

— Cât de naiva poți sa fii! În fata tatălui meu nimeni nu are șanse sa îl învingă. Și te asigur ca nu mai trăiește niciun înger, nici măcar scumpa ta soră pe care ți-am răpit-o acum câțiva ani.

— Încetează! Rosti lovind în el. 

    Edward realiza ca trebuia sa o trimită tatălui sau cât mai departe de pădurea asta nenorocită. Se opri din lupta și o lua la goană pana la palat.

— Unde crezi ca fugi, lașule! Zicea Melisa, alergând după el.

     Nu și-a dat seama ca se îndepărta de locul în care avea cea mai mare siguranță și că aleargă spre pericolul ce o așteaptă de ani de zile.

     Erau la palat, unde lupta continua. Darkness privea din umbră. Nici nu realizau ce hrană bună era pentru el ura dintre ei. În cele din urma își făcu uluitor apariția. Melisa și Edward amuțiră pentru o clipă.