Înger si demon

Capitolul 10

    Este o zi tumultuoasa, deoarece este ultima petrecuta tărâmul muritorilor. A trecut o lună de antrenament, total izolați de oameni. Erau conștienți de faptul ca daca vor mai locui mult aici, Darkness poate sa îi găsească, punând în primejdie aceste ființe vulnerabile, drept pentru care au decis ca după ziua de azi sa părăsească acest loc.
    Cu fiecare clipă când se vor îndrepta spre lumea lor, unde pericolul iminent ii aștepta, tot "teatrul" amoros se va scurge pentru îndeplinirea scopului lor.   Dar oare cine o va lua înaintea cui?
     Edward își aminti nostalgic clipele petrecute cu ea pe care va trebui sa le arunce, clipele ce parca îl făceau fericit cu adevărat si îl ajutau sa uite de toată povestea atroce a vieții sale.
    A fost născut dintr-un simplu blestem de-a lui Darkness. Copilăria lui a fost una chinuitoare, privilegiată de iubire. Cel pe care îl considera tată s-a folosit de el pentru a se hrăni cu suferința sa, iar apoi in a-l ajuta a se hrăni si cu a altora. Viața lui a constituit doar lacrimi si dureri pe care nu putea sa nu le simtă, dar pe care era nevoit sa le sugrume, tăgăduindu-le.
   Când era in căutarea Melisei, nici măcar o clipa nu a bănuit ca va fi pus in ipostaza de a mima ca s-a lăsat purtat de mrejele dragostei, atâta timp. Și-a întrecut peste măsură talentele actoricești.
  Dar poate ca nici nu era nevoit sa se prefacă, de fapt. Mereu, când era in brațele ei simțea ca sufletul lui pătrunde în paradisul mult căutat. Paradisul ce îl căuta prin fericiri deșarte, tiranice. Cum va putea sa dea uitării acele buze moi, fragede, ce alinau furtunile lui interioare?

    Melisei nu-i vine a crede dar simte ca a început sa îl placa cu adevărat pe Edward.
    Își amintea cum toata răscoala asta de sentimente a început cu o atracție pământeană ce a devenit o pasiune înflăcărată. Iar acum, simte ca totul a devenit o iubire magica, eternă. Încercările de a-l mai ura parca ii erau de prisos.
   Totuși, a decis sa-si limpezească gândurile si sa-si scoată biruitoare la suprafață ura. Acest ticălos va trebui sa piară in mâinile ei!

    Momentul plecării a sosit. Un ultim sărut ii ținea încă aici, sărutul ce trezeau in ei amestecuri de temeri si emoții in discordanță.   
   După aceea si-au înfățișat adevărata arătare si au părăsit încăperea, zona si apoi acest glob sinistru ce adăpostea numeroase vieți pieritoare.
   Ținându-se de mana unul de celălalt, reuși sa călătorească în mai puțin de 100 de zile.

    Au ajuns într-o seara, când luna, așternută pe purpuriul cerului, oferea lumină unei zone de care se apropiau. Totul era de o pustietate stranie, mai puțin acolo.
    In aceea zonă se iveau o mulțime de copaci înfloriți. Era izbitor de asemănătoare cu pădurea in care Melisa si Anne s-au plimbat ultima dată.
    Când si-au așternut picioarele pe aceasta bucată de pământ sfântă, Melisa făcu imediat asemănarea.
- Aceasta era pădurea părinților mei. Nu se poate..
- M-am gândit ca aici ar fi locul prielnic in care sa te aduc.
Incredibil! După atâția ani, a avut ocazia de a se întoarce pe acest hotar, hotarul ce ii trezește numeroase nostalgii.
- Dar credeam ca Darkness a ruinat-o. Cum de nu a ars ca restul împrejurimilor?
- Crede-mă, nici nu ai idee câte încercări zadarnice a avut Darkness în a distruge-o. Pădurea asta este singurul loc care a rămas neatins de blestemele lui. Se pare ca este protejata de vraja străbunilor voștri. De asemenea, acest loc este singurul ce te poate ține in siguranță.
     Melisa admira copacii, viețuitoarele, pârâul din depărtare. Nimic de aici n a pierit. Totul deșteptă emoțiile din copilăria sa.
- Aceasta a fost pădurea unde mergeam cu sora mea în unele seri. Spuse amintindu-si ultima data când au avut ocazia unei plimbări împreună, iar apoi focul lui Darkness ce a nimicit totul.
- Mi-e atât de dor de ea. Mi-e atât de dor de toată familia mea! spuse Melisa îngrozită, izbucnind in lacrimi. Îmi doresc sa trăiască, Edward!!
     Edward o strânse puternic în brațe și ii șopti: 

- Știu, știu ..totul va fi bine. Shht, trebuie sa facem liniște sa nu ne audă Darkness. 

    Fără a săvârși nicio prefăcătorie, simțea nevoia sa o aline, sa-i vindece rănile. Era doar o biată viețuitoare rănită. Prin ea simțea ca se regăsea...pe el.
    Tatăl său încă nu știa ca a sosit cu prada, drept pentru care ales sa mai aștepte.
    Darkness, oricum, nu-i va aprecia niciodată eforturile, în timp ce ea îl aprecia si pentru un gest mărunt. Trebuia sa trăiască această ultimă clipă ce îl făcea sa se simtă bine, pana va fi nevoit sa o sacrifice. Simțea nevoia sa se destăinuie cuiva, iar fata aceasta oricum avea a pieri, cu tot cu informațiile ce urma sa i le dea.
    Îi relată despre cum a fost născut dintr-o vrajă, deoarece Darkness avea nevoie doar de un sclav care sa-i facă treaba murdară.
- Sunt doar un blestem, nu o ființă adevărată.
-Edward, ești mult mai mult decât atât.
-Sunt un spirit rău ce nu credea ca e in stare sa aibă sentimente, sa iubească..
-Asta pentru ca si in tine e un suflet, indiferent de mijlocul prin care ai căpătat viață.
Acum cat era vulnerabil, putea sa-i ia viața, însă se mai prefăcu ca înghite ceea ce ea considera minciună.
-Trebuie sa îl găsim pe Darkness, care sigur nu se ascunde aici.zise Melisa, trezindu-se.
-Stai, e periculos sa părăsești aceasta pădure!..
-Dar planul era sa îl găsim si sa-l atacăm, nu?
-Mai poate aștepta.
     Edward o acapara in lungi săruturi, iar Melisa nu se opunea. Planurile lor ascunse au avut un inconvenient si anume alegerea de se lăsa iar duși de valul pasiunii.
     Încep sa-și dea straiele jos. S-au hotărât sa săvârșească acest act, acest ultim lucru, aceasta ultima plăcere înainte de a-si îndeplini scopul veniri lor.
-Trebuie sa te am măcar o data, înainte de a-mi asuma acel risc!șopti el.

     Încet negura nopții se așterne. Cei doi își scufundară fiecare colțișor al trupurilor sale în atingeri pasionale, iar gurile în saruturi lungi și dulci. El începe a o pătrunde ferm. Mădularul îi intră în ținutul ei îmbietor, cei doi pierzându-și definitiv fecioria. Acum erau doua trupuri unite într-unul singur ce emană dragoste.

   In pădurea copilăriei sale, ultima data când fusese aici, Melisa era doar o copilă inocentă, naiva, iar acum e o femeie adevărată care face amor cu cel mai profund patos.