Dincolo de Aparenţe -RESCRISA-

Capitolul 3

                                        Capitolul 3

Patricia

      Am lăsat pachetul de la Humphrey pe măsuţa de toaletă din camera mea. O să merg la Matias mai târziu. Am nevoie de reîmprospătare. De o baie şi puţin timp de leneveală. Călătoritul repetat prin portale fură mai multă energie decât mă simt în stare să dau. Energie care nu se recuperează atât de repede pe cât eu îmi doresc.

    -Lăsaţi-mă să vă ajut, domnişoară.

  Vocea cameristei mele s-a făcut auzită în liniştea camerei mele. Cu toate că sora mea mai mare nu mă suportă trebuie să accepte faptul că amândouă suntem Aristiene. Trebuie să accepte că şi eu m-am născut cu puterea flăcărilor în vene. Trebuie să accepte că sunt o Aristiană mai puternică decât ea. Surorile noastre încep să-şi dea seama de atrocităţile pe care le face sora mea de sânge. Încep să îşi dea seama că nu mai e o conducătoare potrivită pentru lumea noastră. Puritatea ei s-a pierdut atunci când a ales Flacăra Neagră. Flacăra tatălui nostru. A reuşit să-şi ţină ascunsă această parte a sufletului.

    Fehya mi-a dezlegat şnurul corsetului şi a luat piesa vestimentară odată cu fusta de culoarea ierbii scăldate în razele soarelui. I-am simţit privirea dezaprobatoare atunci când a văzut că nu m-am despărţit de pantalonii de călărie. Nu a putut înţelege niciodată de ce îi port dacă am fustele atât de convenabile şi care acoperă atât de bine. I se pare aproape indecent. Dar la fel cum spune şi ea, nimeni nu vede că am pantaloni de călărie.

   -Au sosit două scrisori pentru dumneavoastră, domnişoară.

 Mi-a făcut un semn discret spre pernele mele unde se odihneau două plicuri. Unul de o încântătoare culoare albastră iar celălalt de o nuanţă profundă de negru. Numele meu era scris cu o caligrafie uluitoare pe ambele plicuri. Cerneală neagră şi stacojie. Aş putea jura că cei doi expeditori au fost instruiţi de căre acelaşi profesor de caligrafie.

  Din fericire expeditorul plicului albastru îmi e mai mult decât cunoscut. Matias Antonio Darkfaith. Unul din buni mei prieteni. De cele mai multe ori îmi scrie pentru că trebuie să fac mici călătorii în lumile cu mult prea pure pentru el. Fiind un Demon, şi chiar unul dintre cei mai puternici, călătoria în tărâmurile calde şi lipsite de răutate îl răneşte prea tare pentru a fi suportabil mai mult de câteva minute. Dar aici intervin eu. Îmi face plăcere să îl ajut. Datorită acestor călătorii în lumile ce cultivă pacea şi iubirea faţă de toţi ceilalţi am reuşit şi eu la rândul meu să rămân aşa. Să rămân aşa cum Aristienele au fost mereu. Spre deosebire de preaiubita mea surioară.

   M-am făcut comodă între pernele moi deschizând plicul catifelat de la Matias. Fehya s-a retras discret din încăpere murmurând ceva despre mâncarea ce mi-o va aduce peste câteva minute. Nu i-am dat atenţie pentru că am încredere în talentele ei culinare. Face o mâncare fantastică. Dar acum trebuie să mă concentrez la scrisori şi nu la perspectiva unui prânz delicios...

     Patricia,

 

     Ştiu cât de mult te plictiseşte faptul că nu ai mai nimic de făcut între jafurile pe care ţi le comandă conducătorii celorlalte regate şi continente din împrejurimi. Gândindu-mă la asta mi-am adus aminte cât de stăruitoare ai fost acum câteva săptămâni la cererea de a-l vedea pe fratele meu. Aşa că mi-a venit o idee uluitoare. Helion, tărâmul pe care Seth îl conduce e casa multor artefacte uluitoare. Printre ele se află o pereche unicată de brăţări bătute în pietrele tale preţioase favorite. Safirele. Trebuie să te previn totuşi. Lorzii Întunericului nu sunt atât de uşor de furat pe cât ai crede. Dar sunt sigur că farmecul ăla al tău o să-l cucerească pe Seth şi o să pleci teafără şi nevătămată de acolo. Ai grijă de tine, micuţă neastâmpărată.