~cu 15 zile inainte~
Louis P.O.V.
Este aici. Chiar in fata mea. Intins pe jos si cu o balta de sange in formare sub el. Este lupul despre care am auzit atatea, cel care era vestit pentru simplul fapt ca vrea sa imi vina de hac. Il urasc... l-am urat...
Acum cand il vad chiar la picioarele mele... parca este altceva.... parca simt mila? Nu! Nici gand. Nu pot sa am remuscari.
—Multumesc, Ibuki. Ai venit la fix. spun eu catre prietenul meu leu. Singurul meu prieten din mafie.
—Desigur, Louis. Asta era si planul. Sa il asteptam si sa il doborâm.
—Mdaa... ce facem cu el acum?
—Il lasam sa moara. Ce putem face altceva?
—Nu!.. ah...ih... adica... nu este imoral? spun eu incercand sa imi ascund vizibila ingrijorare asupra lupului gri de pe podea.
—Hmm... poate. Am putea sa il ducem in barlog. Ce spui? L-am putea folosi ca momeala pentru fraierul de panda. Sau am putea doar sa ne jucam cu el. spune razand, uitandu-se cu dispret catre trupul insangerat.
—Este o idee... cea cu folositul lui ca si momeala. Vreau sa fie tratat bine si sa nu va bateti joc de el. Vom avea nevoie de cat mai multe informatii. Iar daca ne comportam frumos... le vom si primi.
—Bine, sefu'. ce spui tu este lege pentru mine.
Imi dau jos tricoul, il sfasai si il infasor in jurul abdomenului lupului. Acolo unde a fost impuscat de Ibuki. Sper ca nu a pierdut prea mult sange si ca va ramane in viata. Nici nu vreau sa il vad cat timp va locui la noi. Ma face sa ma simt dubios. Ceva mi se zbate in stomac si obrajii imi iau foc. Poate asta inseamna ura.
~cu 10 zile inainte~
Legosi P.O.V.
Imi deschid cu greu ochii si tot ce pot spune este ca simt durere peste tot. Ma uit in jur si vad 4 pereti, o masa si nimic mai mult. Ma aflu intr-un pat subred si gata sa se rupa.
Incerc sa ma ridic, dar durerea este prea mare si ajung tintuit in patul asta deplorabil. Cum am ajuns aici?
Incerc sa fac recapitularea evenimentelor si tot ce imi amintesc este fata lui Louis. Nimic mai mult. Faptul ca m-am blocat in fata lui ca un catelus.
Aud pasi. Incerc sa adulmec cat mai repede sa imi dau seama cine vine, dar prea tarziu. Imi inchis ochii si ma prefac ca dorm.
—Nu incerca asta, potaie! Tu poate nu ne vezi pe noi, dar noi pe tine da. Stiu ca esti treaz. spune cel intrat in camera.
Imi deschid ochii afiosi. Si da. Este scenariul de care imi era cel mai frica. Sunt printre lei.
—Ce aveti de gand sa faceti cu mine??? spun agitat si speriat.
—Usor, usor. Abia te-ai trezit. Ai dormit binisor vreo 5 zile. Atata timp cat tu vei comunica cu noi. Nu iti vom face nimic. Dar mai intai ai face bine sa mananci si sa bei ceva.
—Daca aveti de gand sa ma intrebati de unde vin. Sa nu va asteptati sa va apun ceva. spun cu rautate.
—Exact asta voiam sa o facem. Ori te supui. Ori te facem sa te supui. Ti-a fost frica de un cerb. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de departe iti va sta coada intre picioare in fata unor lei.
—Nu mi-a fost teama de Louis. A fost altceva...
—Louis? LOUIS? Crezi ca ai dreptul sa ii spui numele? Il mai rostesti o data si ramai fara limba. Inteles?
Imi intorc privirea fara sa raspund. Incep sa regret ca nu am actionat la timp. Gouhin probabil este acum in cautarea mea... iar eu voi fi incurand torturat ca sa le spun unde se afla. De ce de ce DE CE?
Trebuia sa isi dea seama ca nu sunt pregatit... trebuia sa imi dau seama ca nu sunt pregatit. Acum suntem amandoi la mana lor si nu avem ce face.
Am dat de belea si nu cred ca voi reusi sa scap. Imi trebuie un plan.
