Louis P.O.V.
Simt ca totul merge prost in viata mea acum si nu stiu ce pot face sa-l readuc pe Legosi la mine... m-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa cer ajutor... dar dupa cate am facut... cate nelegiuiri. Cine m-ar ajuta in situatia asta? Eu nu m-as ajuta.
Toate astea pentru curul bombat al lui Legosi.
Haru... o urasc din suflet pentru ca: 1. a mintit 2. a reusit sa ia lupul de langa mine... 3. a zis si putin din adevar.
Prima data... prima data l-am dorit le Legosi doar pentru a-mi satisface nevoia de afectiun, fie ea si falsa... dar acum stiu bine ce simt. Si credeam ca stiu si ce simte el... se pare ca nu e reciproc.
Dar tot il voi gasi. Il voi gasi si ii voi spune versiunea adevarata a povestii si a sentimentelor mele.
Singurul care ma poate ajuta acum este doar Mantuitorul.
Oh..
Din departare vad o figura cunoscuta, masiva si... in doua culori. Gouhin?!?!?!?! El sa fie?
Ma ascund dupa un zid si incerc sa il spionez sa vad ce face aici... este impreuna cu Haru... nu se poate... daca lucreaza impreuna sunt pierdut. Daca Haru e aici... inseamna ca nici Legosi nu este departe.
As putea sa ma furisez pe langa ei si sa incerc sa il gasesc... dar nu am certitudinea ca este cu ei...
—Hei! Tu de acolo!!! Iti vad coarnele! aud vocea grava iesita din gatlejul ailuropoda melanoleuca-ului.
Se pare ca am dat de o dandana.
—OK.. m-ai prins draga urs... Haru. spun si ma uit la ea urat, cu flacari in privire. M-ati observat dar va asigur ca nimeni nu va scapa fara o altoiala! spun si ma inhaț de grumazul ursului panda, incercand sa il strang pana lesina.
Dar sunt luat cu usurinta de pe el... si acesta imi da un cap in gura... eu lesinand.
Legosi P.O.V.
Si iata-ma ajuns inchis intr-o camera intunecata, exact ca atunci cand l-am vazut pe Louis cel mai aproape de mine...
Ironic cum pot fi un lup si totusi atat de nătărău incat sa cad in aceeasi capcana de doua ori.
Mi-as dori sa ma intorc in timp.. sa repar ce am gresit si sa imi cer scuze fata de Louis... nu imi vine sa cred ca voi muri aici si sa il stiu pe el gandindu-se ca l-am lasat pentru ca nu il doresc... este devastator.
Pentru o secunda mi se pare ca aud pasi e holul cimentat pe unde am trecut si eu acum cateva ore... zile? Nici macar nu stiu.
Presupun ca au de gand sa se opreasca pe la mine.. sa imi lase ceva colt de paine.
Aud cheia in broasca si un iepure necunoscut tragand dupa el un sac destul de mare pe care il duce in capatul opus mie al camerei. Leaga ceva ce pare a fi un picior??? de un tarus infipt in podea si apoi trage sacul spre a dezveli fiinta din el....
Nu se poate! Louis??? Cat de dor mi-a fost...
Este lesinat... si vanat la ochiul drept... si nu pot sa fac nimic decat sa ma uit la el cum zace... exact asa cum l-am lasat singur... zacand in amaraciune.
—Mhmm... L-Lego..si? aud scancetul de durere al lui Louis si inima mi se scufunda intr- negura de nedescris... este numai si numai vina mea.
—Sunt aici, iubitule... nu iti face griji... vom scapa de aici! spun cu determinare in glas... va trebui sa scapam... si sa ii infrangem pe restul... dar nu vad nicio cale de scapare.
Acum nu mai vreau sa fiu o dezamagire... va trebui sa gandesc limpede... macar stiu ca Louis e bine... nu chiar asa bine, dar macar e langa mine.
—Legosi... n-nu-ti face griji... am eu un plan... am vazut cum.. cum putem iesi de aici neobservati... spune Louis printre grimase de durere... doar ca va trebui sa facem cumva sa scapam de catusile astea... continua el.
—Vom reusi. Iti promit. spun si ii zambesc sincer... sperand ca totul va merge bine. Ai face bine sa te odihnesti... peste cateva ore incepem
... operatiunea evadarea din lagarul cutrei de Haru
