~dupa cateva minute~
Louis P.O.V.
Ce naiba am facut?! De ce l-am sarutat?!?! Sunt prost? Da. Imi vine sa imi dau palme? Da. Mi-a placut sarutul? DA.
Bine... fata lui plina de zgarieturi si vanatai arata chiar bine si buzele lui erau destul de sexy..., dar n-ar fi trebuit sa il sar-
Doamne sfinte... asta nu conteaza acum...
Ce ma fac? Fraierului de Legosi sigur nu i-a placut... nici macar nu a avut ce sa faca in privinta asta... l-am cam... l-am cam violat!¡ Si partea cea mai proasta e ca... probabil o sa le spuna si leilor. Nu pot las asa ceva sa se intample.
Le-am promis ca o sa ii conduc spre victorie, nu spre nunta mea cu un lup. Nunta? De ce imi zboara mintea atat de departe?... M-am ticnit.
Il zaresc pe Ibuki si ii fac semn rapid cu mana sa vina spre mine.
—Hei...uhm... ai aflat de ce a vrut.. uh.. potaia gri sa ne atace? spun eu, incercand sa fac o aluzie jignitoare asupra lui Legosi(♡) incat leul din fata mea sa nu banuie nimic.
—Nu, sefu. Din pacate... a fost prea ocupat... sa fie in coma? Ok, nu chiar coma... un lesin mai profund. spune el si rade batjocoritor, coltii iesindu-i la iveala.
—Vreau sa iti cer ceva mai neobisnuit... nu pune intrebari doar. incep eu fraza sperand sa nu regret. El da din cap aprobator semn ca ma va asculta.
—OK... ma gandeam sa imi dai mie cheile celulei lui Lego-.. lupului. Si sa le spui celorlalti sa nu ii mai faca vizite. De acum vreau sa il... caftesc doar eu.
—Da, nicio problema. Nu e nimic neobisnuit in asta, decat daca o faci tu sa fie. spune amuzat dupa care isi cauta cheile in buzunar si mi le inmaneaza.
—Multumesc. spun usurat, tinand strans de cheile acelea nesabuite.
OK... acum am doar eu acces, deci nici vorba sa ma toarne leilor. Sa speram ca nu voi mai fi luat de val... asa ceva mi-ar putea aduce sfarsitul. Chiar m-am sarutat cu el... cu un lup... cu un carnivor... cu Legosi.
Legosi P.O.V
Stau de ceva timp numai cu amintirea a ceea ce s-a intamplat. Nici nu stiu ce a vrut sa insemne aia... poate sarutul in limbajul cerbilor e o amenintare? Poate asta inseamna ca sunt executat azi.
Ma uit doar la usa gri, metalica, prin care a iesit el. Va trebui sa imi limpezesc lucrurile cumva... trebuie sa ma gandesc la altceva.
Gouhin!¡
Nu stiu de ce, dar simt ca vine, ca e aproape... si ca va fi mare macel. Am incredere mare in el... sper sa scap de aici, dar sper sa nu scap de Louis... iar am ajuns cu gândul la el.
Imi trebuie clar somn. Dar cum sa dormi cand stai in fund, legat de un scaun? Sper sa vina cineva sa ma bata sincer... asa mai uit de necazuri.
Vreau sa stiu care este planul lor... de ce trebuie prinsi... de ce Gouhin nu ii poate lasa pur si simplu. Ce e drept, in piata neagra nu vorbeste nimeni de ei de rau... ok, nici de bine, dar asta e partea a doua. Toturor le e frica, dar nimeni nu stie de ce.
Sper sa mai am ocazia macar o data sa il vad pe Louis. De obicei pe timpul asta trebuiau sa stea 2 in celula cu mine, unul sa rada si celalalt sa ma bata.
Ziua asta a fost cea mai neobisnuita zi pe care am trait-o.
Parca as mai vrea un sarut~
