Legosi P.O.V.
—De ce m-ai luat cu tine? De ce m-ai ales pe mine si nu pe prietenul tau leu? il intreb pe Louis sperand ca va spune ce urechile mele tanjesc sa auda.
Inghite in sec si tace. Simt cum se incordeaza sub mine si apoi ofteaza.
—Ca sa-l prind pe panda, bineinteles. Daca nu era asta la mijloc te lasam sa mori acolo. spune el cu glas rece.
Atunci de ce naiba m-ai sărutat??? Gandul imi trece prin cap ca un fulger, insa nu indraznesc sa il articulez. Poate era beat atunci si eu m-am entuziasmat cam tare.
Mergem ceva timp, insa simt ca nu poate sa ma mai care mult... si inca nu suntem departe de baza lor.
—N-nu mai pot... o sa luam o pauza intre cladirile alea. spune si face semn cu capul catre o alee intunecata.
Cand ajunge ma tranteste jos si cade in fund, inspirând si expirând repede si sacadat.
—Iepuroaica a venit dupa tine, nu-i asa? O cunosti, nu? Stiai ca va veni... se rasteste cerbul la mine din senin.
—Stai... ce? Ce iepuroaica? Ea a fost animalul care ne-a atacat?
—Da. Asa se pare... nu te preface ca nu o cunosti!
—Era alba? intreb privind in jos... sperand sa nu fie Haru.
—Aha. Deci chiar o stii. Nu ma mira... iti dai seama cati lei nevinovati a omorat? Nici macar nu inteleg ce v-au facut voua leii... sunteti niste prosti. Si tu, si iepuroaica... si panda.
—E-eu... o cunosc, dar jur ca nu are treaba cu mine si Gouhin! Am cunoscut-o destul de curand si am locuit cu ea cateva zile... insa nu stiam ca e in stare de asa ceva... parea inofensiva. spun toate astea intr-un ritm atat de rapid incat ma uimeste usurinta cu care cuvintele au iesit din gura mea.
—Aha... ai locuit cu ea... e iubita ta... spune inclestandu-si pumnii, continuand: Si vrei sa te cred ca nu are treaba si cu misiunea ta de tantalau sa ma omori? Nu m-am nascut ieri.
—Iubita mea? Nu este iubita mea... am avut grija de ea o perioada... apoi a plecat singura si nu a zis decat ca imi mulțumește.
Louis se uita atent la mine... in ochi... incercand parca sa vada dincolo de ei si de cuvintele mele.
Jur... daca se mai uita mult asa s-ar putea sa imi folosesc ultimele puteri ca sa ma ridic si sa-l sarut.
Isi muta privirea, insa... foarte bine. Chiar nu simt ca as fi fost in stare sa ma ridic.
—Sa zicem ca te cred. Oricum nu am ce face acum, m-am pricopsit cu tine. Se intuneca si trebuie sa gasim undeva sa stam... si din cate vad tu nu esti in stare de nimic, iar eu m-am saturat sa te car. spune, dupa care isi da capul pe spate, exasperat.
—In zona asta sunt multe cladiri părăsite... poate putem intra într-una pentru azi. spun tacut, uitandu-ma la mainile din poala mea.
—OK. Merg sa ma uit. Tu ramai aici. spune, ridicandu-se de jos, după care porneste, scuturand cu palmele praful din partea din spate a pantalonilor...
Ceea ce ma face sa ma uit îndelung la fundul lui, cat timp se indeparta de mine... mda. Nu arata asa rau.
~~~
Louis P.O.V.
Ma îndepărtez de Legosi cu speranta ca voi gasi undeva unde sa stam. Si poate fac rost si de mâncare.
Trebuie sa actionez repede. Sa il pun si pe el pe picioare si sa il fac eventual sa ma ajute sa recuperez tot ce am pierdut... si sa il salvez pe Ibuki. Desi nu cred ca voi reusi prea curand cu atitudinea asta de mascul rau... dar nu mai pot sa cad nici in ispita. Nu stiu cat voi rezista.
Poate trebuia sa ii spun ca il plac...? Nu. Rea idee. Cum sa ii spui cuiva "Hmm... stii... te plac. Cu toate ca ai vrut sa ma omori, si pe mine, si pe prietenii mei." Nu merge asa.
Dupa "o plimbare" de vreo 4 minute ajung in fata unei dărâmături. Perfect. Intru înăuntru si nu vad nimic altceva decat praf si cateva pietricele si paie pe jos. E un loc ok... petru seara asta.
Ma întorc dupa Legosi si il gasesc incolacit jos, cu coada in jurul lui, dormind. Ii apreciez frumusetea pret de cateva secunde, dupa care il trezesc bland.
El va fi moartea mea.
