~cu 30 de zile înainte~
Legosi P.O.V.
Îmi ridic cu greu trupul din pat, dat fiind că alarma a sunat de cel puțin 5 ori în dimineața asta. E timpul să merg la muncă din nou, iar eu, ca de obicei, nu am niciun chef de viață.
Ma îndrept spre baie agale ca sa imi spal coltii si sa imi aranjez cat de cat blana gri.. cel putin cat sa nu sperii ierbivorele. Si da, daca pana acum nu v-ati dat seama, sunt un lup, unul gri. M-am lasat de scoala acum jumatate de an si lucrez ca ospatar la un restaurant care serveste toate tipurile de animale. Povestea este mult prea lunga si plictisitoare pentru a fi auzita acum si eu inca nu mi-am gasit cheful pentru ziua de azi.
Ma îmbrac repede si ma indrept grabit spre statia de metrou si se pare ca am ajuns chiar inaintea lui asa ca stau putin sa citesc afisele de pe pereti. Observ ca sunt nenumarate anunturi despre Mafia leilor si despre cum liderul lor a fost omorat.
— Cine ar fi putut omori matahala aia..? pun intrebarea pentru mine.
— Probabil tot o matahala, sau cineva cu taria uneia.
Ma inorc rapid sa vad cine a răspuns, iar in fata ochilor mei se afla un imens urs panda. Este mai inalt decat mine si mai lat de 2 ori... daca nu chiar de 3.
— Hahaha... rad putin, intimidat de animalul masiv din fata mea. Apoi observ ca metroul meu a ajuns si, dand din cap in semn de "la revedere", imi iau talpasita.
La cat de mare era ursul ala, cred ca ar fi putut manca un leu fara sa il mestece.
Ajung la munca unde ma intalnesc cu toti colegii mei. Ii salut politicos, iar apoi clientii incep sa apara. Ca in fiecare zi, iau cu grija comenzile tuturor timp de câteva ore pana cand se apropie finalul turei mele, mai intai unui cuplu de girafe, unei maimure si, in capatul localului, unui urs panda. UNUI URS PANDA??? Ce coincidenta stranie... cat timp i-am luat comanda s-a uitat in jos, dar am putut simti cum ma adulmeca.
Dupa ce mi-am facut treaba cum trebuie imi las uniforma in vestiarul din incaperea pentru personal si, facandu-le cu mana celorlalti, plec spre casa.
Brusc nu mai pot vedea nimic in fata ochilor, iar mainile imi sunt aduse la spate si legate repede. Incerc sa tip, dar cel, sau cea care m-a prins imi duce o basma la nas si gura... intuneric si liniste totala...
.
.
.
.
.
M-am trezit. Incerc sa ma dezmeticesc. Ma aflu într-un pat strain, dar din fericire nu mai sunt legat.
—Vad ca te-ai trezit. aud o voce groasa, familiara.
—Te rog nu ma omori.. uh... ih... nici macar nu ai ce lua de la mine, sunt sarac lipit. ma balbai eu din incercarea de a face inamicu sa ma lase sa plec.
—Hahahaha... nu iti voi face nimic. Am tot ce mi-as putea dori.
—Atunci de ce m-ai rapit? spun asta îndreptându-mi privirea spre el, cu mai multa incredere.
Este el. Ursul panda din statia de metrou si din restaurant. Cum de nu mi-am dat seama? Ce naiba vrea de la mine?
—Pentru ca am nevoie de ajutorul tau. Este o misiune extrem de importanta, iar instinctul meu de panda mi-a spus ca tu esti cel potrivit.
—Stai, ce?! Ce misiune despre ce vorbesti? dupa vorbele lui nu imi pot da seama daca ar trebui sa imi bag coada intre picioare sau sa o misc de bucurie.
—Iti voi spune totul, dar pana atunci bucura-te ca ai un nou tel. Numele meu este Gouhin si te voi antrena de acum in fiecare zi pentru misiune.
—Ok, deci nu am dreptul sa refuz? spun putin ofensat.
—Nu.
—Ugh... bine. Ma numesc Lego-
—Nu trebuie sa te prezinti. Stiu totul despre tine. Te voi invata traseul pana la casa mea. De acum in fiecare zi dupa dupa ce iti termini treaba la locul de munca vei veni aici. Te vei antrena 3 ore si pleci. Sa nu atragi atentie asupra ta.
—Ok, bine, bine. Dar ce misiune? In ce consta?
—Trebuie sa il gasim si sa il omoram pe ucigasul sefului Mafiei.
Un nod mi se pune in gat, dar dau din cap prompt si sigur.
