-Eu chiar purtam ochelari? Spun scoțând fumul de tigara pe nas.
-Ochelarii tai au fost de la început rotunzi, tu i-ai ales .
-Am gusturi bune.
-Stiu. Se uita la mine cum scot fumul de tigara dintre Buze, ma uitam pe strada, lumea trecea destul de linistita. Vreau sa sărut un băiat... Vreau în club.
-Hai în club..
-Abia ai ieșit din spital.
-Și? Vreau sa ma distrez
-Asta nu e Ao pe care îl stiam . Arunc chistocul pe jos și îl calc. Ma simt singur.
-Ei? Vii cu mine?
- Ao, hai maine , nu ma simt în stare acum, iti promit ca după liceu vin și te i-au și mergem., ok? Oftez și răspund ușor dezamăgit :
-Bine. Urcam înapoi sus,Kiniro s-a dus sus în camera iar eu am rămas să ma uit al un film pe canapea cu un senvis. Ma doare. Timpul a zburat repede și vreau sa dorm... Mi-e Somn... Urc sus și imi I-au ceva mai comod.. Pijamale cu castraveti? Dau din umeri și le îmbrac orbește pentru ca era lumina stinsă, Kiniro dormea. După ce i-au pijamalele ma uit la pat lung, am decis să nu dorm cu el... Probabil nu ma vrea prin jurul lui prea mult... A spus că nu sunt cel pe care îl știa.. E dezamăgit... Sunt singur... Ma pun pe canapea ghemuindu-ma pentru ca era rece canapeaua și nici pătura nu aveam așa ca m-am descurcat cum puteam.
-Ao... Ao, trezeste-te. Kiniro ma scutura ușor și deschid ochii adormit.
-Ce-i?
-Hai sus, e frig aici spune începând să își frece brațele pentru a se încălzi.
-Nu.
-Ao hai să nu ne jucam acum, vorbim maine dimineata de ce nu vrei și cum, momentan hai sus. Ma las bătut și urc cu el, intram în camera și ne așezăm în pat, patul era destul de mic, era aproape de mine, puteam să îi simt respirația pe gâtul meu, ma învelește bine, asigurandu-se ca nu exista goluri apoi se aseaza, adormind presupun. Ma ghemuiesc trecandu-mi fiori pe Șirea spinării, e greu să ma obișnuiesc cu căldură, o lacrima mică mi se scurge pe obraj.. De ce plâng? Poate pentru ca ma simt prea singur.
-Ao, sigur esti bine?
-Eu.... Nu stiu...ma... Simt singur.., spun cu greutate
-Ao.. Sunt aici, nu ai de ce să te simti singur.
-Nu se simte... Esti.. Distant cu mine.. De ce ? Ti-e frica de mine?
-Nu Ao.. Doar ca.. Por și simplu... Ma doare să văd ca nu esti tu , ca ai uitat totul și nu putem să îți readucem memoria înapoi... Ao.. Trebuie să îți spun ceva..
-Ce?
-Tu nu te-ai bătut cu un prieten, ci cu tatăl tau, te-a lovit și tu ai cazut și te-ai lovit destul de rau la cap.
-Bine
-Atât ai de spus?
-Da, nu-mi pasa, lui nu-i pasă deși nu stiu cine e, tot ce vreau acum e să fiu fericit... Oricine aș fi fost.. Am fost.. Trebuie să o i-au de la început.. Și oricine ai fi fost tu pentru mine
... Vreau sa ma ajuți să o i-au de la capăt.. Să fac lucruri pe care poate atunci nu am avut când s-au tupeu.
-Sunt oricând aici pentru tine.. Poate nu esti ca Ao cel vechi.. Dar esti o versiune mai bună a lui...
-Crezi?
-Sunt sigur.
