ochii lui jungkook s-au deschis încet. simțea cum corpul lui era cuprins de un fior rece, semn că taehyung nu mai era lângă el.
taehyung, ceva în legătură cu acel băiat îl neliniștea. jungkook nu prea a avut prieteni în sat, era un copil axat pe întreținerea familiei sale. cu toate astea, a avut mai mult contact fizic cu taehyung decât cu oricine altcineva.
jungkook nu a fost niciodată o persoană credincioasă, dar un lucru era sigur: băieții nu trebuiau să fie atât de apropiați de alți băieți. taehyung îl făcea să fie nesigur pe acest principiu, deoarece atingerile lui erau altfel.
jungkook s-a ridicat în picioare prea repede, căci l-a cuprins amețeala. și-a scuturat capul, hotărându-se să nu-și piardă din forța fizică.
"'neața." a spus yoongi din colțul său, ridicându-se și el. jungkook a răspuns dând din cap.
"nu prea vorbești de felul tău, nu?" remarcă yoongi, iar băiatul s-a scuturat de praf. s-a dus spre găleata cu apă și și-a spălat fața pentru a se dezmorți.
"nu-i vorba de asta, doar că mă simt destul de inconfortabil." a oftat jungkook, neștiind cum să răspundă la comentariul lui yoongi.
"v-am văzut pe tine și pe taehyung noaptea trecută." a rânjit yoongi. "ce a însemnat toată chestia aia?"
fața lui jungkook s-a înroșit instantaneu. "n-nu am idee."
"să nu ți se urce la cap. taehyung nu vine foarte des aici. vine doar ca să transmită lucrurile cele mai importante și ca să ne aducă mâncare, în principiu." a spus yoongi. s-a apropiat de jungkook, bătându-l ușor pe umăr. "mai bine nu te-ai atașa de el."
jungkook a dat ușor din cap, destul de confuz. îl durea ceva în piept, nu știa ce sau de ce. a ignorat sentimentul și și-a îndreptat privirea spre yoongi, ascultând ce avea de spus.
"sunt niște reguli pe care nu trebuie să le încalci." a admis yoongi. "unu, nu ieși din hambar până nu ești anunțat să o faci. doi, nu intra în casă până nu ți se spune că trebuie să intri. trei, nu striga pe nimeni după prenume. trebuie să li te adresezi tuturor cu 'domnule'. întrebări?"
jungkook a clipit, procesând ce a auzit.
deși încerca să înțeleagă ce i s-a comunicat, nu se putea gândi decât la ce spusese yoongi mai devreme despre taehyung. jungkook a devenit și mai confuz.
"o s-o iau ca pe un da-" a spus yoongi, fiind întrerupt de sunetul ușii care s-a deschis.
hoseok a intrat, uitându-se disprețuitor la cei doi. "haideți, fătălăilor. la muncă."
yoongi a ieșit imediat pe ușă, iar jungkook l-a urmat temător, ca bobocul unei rațe.
jungkook simțea profund dorul de mama lui.
"okay, azi cultivați bumbacul. avem nevoie ca toată bucata asta de pământ să fie gata până după-amiază. dacă nu vă mișcați repede, nu vă veți odihni." a amenințat hoseok înainte să intre înapoi în casă.
yoongi l-a îndrumat pe jungkook până în celălalt colț al pământului, dându-i un sac maro. "bumbacul se pune aici și când umplem sacii îi ducem în vagon."
yoongi i-a arătat vagonul ruginit din depărtare. jungkook a dat din cap, semn că a înțeles. niciodată nu a făcut muncă din asta, iar soarele îi ardea foarte tare umerii, lucru care-i provoca și mai mare disconfort. amândoi au început să culeagă bumbacul.
era greu să culegi bumbac. jungkook era epuizat, și abia trecuseră câteva ore. îi era sete și îi era foarte cald și îi venea să plângă.
