trecuseră două zile de la moartea lui jin, iar jungkook nu se putea descurca cu o asemenea povară în suflet.
da, jin nu s-a comportat frumos cu el. dar erau frați și jungkook a ținut la el. mereu a ținut și va ține la el.
jungkook nu știa dacă ceilalți membri ai familiei erau în viață. dacă au fost luați și ei de soldați? era o variantă credibilă, la care jungkook nu voia să se gândească prea mult.
de fapt, jungkook nu voia să simtă nimic, pentru că se simțea gol pe dinăuntru. era un sentiment aproape la fel de rău ca cel al singurătății, dar cel puțin îi avea lângă el pe yoongi și taehyung.
taehyung. îngerul lui. el era singura persoană care-l mai ținea în viață. pe de-o parte, taehyung îl scotea din încurcături, iar pe de altă parte, taehyung îi făcea inima să bată neregulat.
jungkook era pe câmp, făcându-și treaba ca de obicei, când ușa din spate s-a deschis, iar persoana pe care o ura cel mai mult din lume a ieșit.
jimin.
"hei, porcovane. mă bucur să te văd îngenunchind, nu ești bun la nimic altceva." a rânjit jimin, apropiindu-se de jungkook. taehyung îl urma din spate, îngrijorat.
jimin a făcut ca de obicei, împingându-l pe jungkook în noroi. l-a călcat în repetate rânduri pe abdomen, blocându-i orice fel de mișcare. jungkook nu putea face nimic, pentru că mâinile sale erau strivite de genunchii tari ai lui jimin.
"jimin. te rog. de ce te porți așa cu el?" a strigat taehyung. jimin s-a întors către taehyung, cu o sprânceană ridicată.
"că așa am chef, dragă taehyung." jimin s-a ridicat în picioare, scuipându-i fața lui jungkook și scuturându-se de praf.
"vreau să-l văd mort. vreau să fie atât de biciuit, încât sângele să curgă pe spatele său șiroaie. vreau să țipe atât de tare de durere, încât ultima aruncare a biciului să smulgă toată viața din el. nu merită să trăiască, uită-te la el. e atât de diferit de noi, e un vierme." a spus jimin, dezgustat. la auzul cuvintelor sale aspre, ochii lui taehyung s-au mărit, surprinși.
"jimin, nici măcar-"
"privește și învață, taehyung." a șoptit jimin. "domnule kim! sclavul de aici nu-și face treaba!"
taehyung devenea din ce în ce mai enervat de comportamentul său.
"n-nu, jimin, gata. te rog!" l-a implorat taehyung.
"oh domnule kim! a stat degeaba toată ziua! vino și arată-i cine șeful!" a fredonat jimin. taehyung i-a acoperit gura păcătoasă cu palma, izbindu-l cu spatele de ușă.
"gata! ajunge!" a șoptit taehyung. "ce naiba ai?"
jimin a expirat uimit. "nu am nimic. ce naiba ai tu, de-i iei apărarea dobitocului ăla?"
taehyung s-a enervat și mai tare. voia atât de mult să-l înjure de toți dumnezeii și sfinții, să-l ia la bătaie, dar nu putea. dacă ar fi făcut asta, afacerile tatălui său s-ar fi dus de râpă demult, și asta nu-i aducea niciun beneficiu. ba mai mult, înrăutățea situația.
tatăl a ieșit pe ușa din spate, asistând la scena celor doi. "ce se-ntâmplă aici?"
jungkook s-a ridicat repede în picioare și și-a continuat treaba, astfel încât, când tatăl s-a întors spre el, nu a văzut nimic ieșit din comun. da, curgea sânge din nasul lui jungkook, dar nu-l interesa detaliul acela.
"nimic, tată. jimin se prostea pe aici." a râs taehyung. jimin l-a privit cu dispreț, aprobând.
tatăl a dat din cap ferm, întorcându-se înapoi în casă.
"cu plăcere." a rânjit jimin. "unde e celălalt sclav, hm? hai să ne distrăm pe seama lui."
taehyung a oftat, disperat.
"muncește, jimin. lasă-l în pace și gata. hai să facem altce-"
jimin deja îl găsise pe yoongi, care ducea afară grămezile de gunoi ale familiei. familia kim era destul de dezordonată, căci strângeau cel puțin patru saci de gunoi în fiecare zi.
"ia uite-l." a spus jimin, atrăgându-i atenția lui taehyung. "vino aici, micuțule neajutorat."
yoongi a pus sacul jos, oftând, apoi s-a întors, nedumerit.
"da, domnule?" a întrebat politicos yoongi. jimin a rânjit.
"e atât de supus. îmi place."
taehyung și-a dat ochii peste cap pentru a mia oară. jimin l-a tras de păr pe yoongi forțat, punându-l în genunchi.
"sărută-mi papucii, șobolanule."
yoongi a înghițit în sec, dar s-a conformat, pupându-i papucii. după aceea, când a vrut să se ridice, jimin l-a lovit direct în bărbie.
yoongi a căzut pe spate, neputincios. "ow!"
"jimin, gata! ajunge!" a strigat taehyung. jimin s-a dus din nou la yoongi și i-a dat un pumn în față.
"nu, jimin, termină!" a spus taehyung, luându-l de umăr. jimin s-a întors, dându-i un pumn în nas lui taehyung.
vederea lui taehyung a devenit blurată, căci a căzut la pământ.
"hey! lasă-l în pace!" s-a auzit o voce. taehyung s-a întors să vadă de unde venea vocea, dar era prea amețit. ca și cum totul se învârtea în jurul lui, iar el era singurul care nu se putea mișca.
apoi, temerea lui cea mai mare a fost confirmată.
jungkook s-a dus fulgerător la jimin, cu pumnii strânși. ardea de furie.
"aw, ce ambițios e el, chiar trebuie corectat comportamentul lui." a pufnit jimin.
jungkook s-a încordat mai tare. "să nu mai atingi niciun fir de păr din capul lui taehyung sau yoongi vreodată. "
jimin a râs. "și ce ai de gând să faci, hm? să mă bați? biciul e făcut pentru cei ca ti-"
jungkook i-a dat lui jimin un pumn în față, făcându-l să scuipe sânge. jimin a țipat de durere.
acela a fost ultimul lucru pe care l-a văzut taehyung, înainte ca totul din jurul lui să devină negru.
--
taehyung s-a trezit în patul său, uitându-se pierdut la tavan. s-a ridicat, dar prea repede, capul începând să-l doară.
s-a uitat în jur, văzându-l pe tatăl său stând într-un colț al încăperii, citind ziarul. taehyung a tușit.
tatăl și-a pus ziarul pe masă. "bună treabă, taehyung. din cauza ta mi-am pierdut toate tranzacțiile."
taehyung a clipit, confuz. "s-scuze, dar jimin-"
"jimin ce? e treaba ta să-i ții în frâu pe sclavi! i-am dat cu biciul peste față neastâmpăratului ăluia care l-a bătut pe jimin!"
"l-ai bătut pe jungkook, pentru că m-a salvat?" a întrebat taehyung, tremurând.
"nu-l striga pe nume." l-a atenționat tatăl. "și da, nu putem avea sclavi care cred că au vreo putere. nu au niciun drept."
"mă proteja!"
"mă doare undeva!" a strigat tatăl, făcându-l pe taehyung să tacă. "dar mai avem ziua de mâine. mă aștept să-l ții în frâu pe sclavul acela nenorocit."
taehyung a dat din cap, aprobând. tatăl s-a ridicat în picioare. "mă aștept la lucruri mari din partea ta, taehyung. lucruri mari."
tatăl a ieșit din camera lui taehyung, trântind ușa. în timp ce mergea spre baie, taehyung a simțit cum o lacrimă i-a căzut pe obraz. nasul lui era învinețit, iar capul îl durea îngrozitor.
cufundându-se în apa fierbinte și în mirosul de levănțică, nu se gândea la cât de mare voia să fie. voia să fie mic, cât mai mic, și să stea pe veci ghemuit în brațele lui jungkook.
