zilele care au urmat au fost ca un vis pentru jungkook și taehyung.
taehyung se furișa constant ca să petreacă timp cu jungkook, fie prin câmpia de bumbac, fie în hambar, unde se puteau îmbrățișa și iubi. taehyung îi dădea lui jungkook apă și mâncare în plus, chiar dacă nu avea voie, iar jungkook îi era foarte recunoscător.
cel mai important lucru pentru jungkook era prezența lui taehyung. avea nevoie de el, de atingerea lui, zâmbetul său și ochii lui, de tae, tae, și doar tae. doar la asta se gândea.
era normal să-ți pese de cineva atât de mult? culesul bumbacului trebuia să-l facă pe jungkook să se simtă mizerabil, deplorabil, dar acum când îl atinge simte finețea mâinilor lui taehyung.
jungkook tocmai se întorcea de la ore întregi petrecute pe câmp. a deschis ușa hambarului și l-a văzut pe jin stând în locul său, la lumina unei lumânări. și-a ridicat o sprânceană confuz, mergând către el.
"hei, jin, te pot ajuta cu ceva?" l-a întrebat jungkook. jin și-a ridicat privirea la el și a zâmbit.
"okay, știu că ești supărat pe mine, dar am vești bune." a spus, fericit.
jungkook s-a încruntat. "vești bune?"
"da! plecăm în noaptea asta!" jin a zâmbit larg. a apucat mâinile lui jungkook, el încă stând în genunchi, cu capul ridicat spre fratele său. "nu-i așa că e super?"
jungkook a dat din cap fericit. voia să meargă acasă, la fel de mult ca și el. "dar cum?"
"am construit barca! mi-a luat cinci zile și o grămadă de lemn și a trebuit să plec pe ascuns ca să o fac, dar am terminat-o! putem părăsi iadul ăsta!"
fericit era puțin spus. jungkook era în nouălea cer, îi era dor de casă și de părinți. era obosit și înfometat și voia să-și îmbrățișeze părinții din nou.
"mă duc la barcă. mănâncă ceva și vino acolo, am să te aștept." a spus jin, iar jungkook a confirmat.
jin s-a ridicat în picioare și s-a dus la ușă, apoi s-a întors. "oh, dacă nu vii până la apusul soarelui, voi pleca. vreau să merg acasă, iar asta e singura mea șansă. ne vedem diseară, kookie."
jungkook a dat din nou din cap, având un zâmbet larg pe față.
--
noaptea venise repede, iar jungkook nu avea ce să ia cu el pentru călătorie. s-a ridicat în picioare, scuturându-se de praf și spunându-i la revedere lui yoongi. el nu voia să-i urmeze în aventură. jungkook s-a dus spre ușă, dar în clipa aceea taehyung a intrat peste el.
"tae? ce f-"
taehyung i-a apucat umerii fulgerător, lipindu-i spatele de perete.
"nu poți pleca!" a șoptit taehyung. jungkook l-a privit confuz.
"de ce nu? vreau să merg a-"
"nu, jungkook! te rog, ascultă-mă!" l-a implorat taehyung. "am văzut ce s-a întâmplat în alte dăți, sclavii au încercat să plece și au fost prinși de fiecare dată! sunt aduși înapoi acasă și apoi uciși, jungkook, uciși! nu vreau să mori! te rog, e o alegere foarte proastă!"
jungkook observa teama din ochii lui taehyung. jungkook i-a luat mâinile lui taehyung în ale sale, într-o strânsoare ușoară.
"oricât de mult vreau să rămân aici cu tine, nu pot. trebuie să merg-"
"nu mă mulțumesc cu un nu și atât! nu ai idee în ce direcție să o iei, o să ajungi pierdut și flămând. te rog, te rog, jungkook! din tot sufletul!"
jungkook și-a dat seama de ce urma să facă. taehyung avea dreptate. nu aveau hărți sau vreun compas, iar jin cu siguranță nu avea idee ce făcea, era doar plin de adrenalină. prefera să trăiască în continuare muncind, decât să moară.
jungkook a oftat. "okay, tae. voi rămâne aici."
taehyung a zâmbit, îmbrățișându-l strâns pe jungkook. jungkook și-a pus brațele în jurul taliei lui taehyung. au stat așa nemișcați, înainte ca jungkook să slăbească strânsoarea.
"nu vreau să-ți dau drumul." a murmurat taehyung, în scobitura gâtului său.
"nici nu trebuie."
--
când taehyung s-a trezit a doua zi dimineață, era un haos total.
a coborât scările, frecându-și pleoapele. tatăl său era furios.
"m, 'neața, tată." l-a salutat taehyung, dar bărbatul s-a încruntat.
"nu acum, fiule. un sclav a evadat." a mârâit furios tatăl. taehyung a înghițit în sec, uitându-se la hoseok care vorbea cu cineva, probabil cu șeriful local.
"oh-"
"am raportat incidentul, imbecilul ăla nu avea cum să ajungă prea departe. namjoon! să mergem!" tatăl l-a privit cu răceală pe taehyung. "tu păzești pământul și locuința, taehyung."
taehyung a dat ușor din cap, familia lui părăsind proprietatea. taehyung a fugit repede spre hambar.
"k-kookie! s-au dus după fratele tău!" a spus taehyung bâlbâit, iar jungkook s-a ridicat fulgerător în picioare, mărindu-și ochii speriat. yoongi l-a privit cu milă.
"trebuie să-l ajutăm-" a murmurat jungkook, vrând să iasă repede din hambar. dar a fost blocat de taehyung.
"n-avem cum! o să ai probleme dacă faci asta, chiar nu ai înțeles nimic din ce ți-am spus ieri?" taehyung și-a depărtat brațele în fața ușii, acoperind-o.
jungkook a încercat să treacă de bariera pusă de el. "taehyung, nu înțelegi! e fratele meu! familia mea! mișcă!"
"nu!" taehyung și-a pus mâinile pe umerii săi. "nu poți pleca! nu ai cu ce să-l ajuți!"
"la o parte!" a spus jungkook furios, încordându-și maxilarul.
"nu!"
"tae-"
"în niciun caz! nu te las!"
"vorbesc serios, taehyung! ieși din calea mea și lasă-mă să plec după el!" jungkook s-a împins în taehyung pentru a-l da la o parte, dar băiatul era destul de rezistent și determinat.
"calmează-te, jungkook! doar-"
"nu-mi spune ce să-" jungkook a fost întrerupt de buzele lui taehyung, ce le-au atins ușor pe ale sale.
taehyung s-a retras din sărut, privindu-l în ochi. "acum mă asculți?"
jungkook și-a pus mâna pe obrazul său, aplecându-l spre un alt sărut. buzele lor se sărutau flămând, iar corpurile lor se apropiau unul de celălalt. jungkook s-a depărtat ușor, sprijinindu-și fruntea de bărbia lui taehyung și respirând greu.
taehyung încă nu și-a deschis ochii, savurând momentul. "te rog, ascultă-mă, jungkook."
"te ascult, scuze." a oftat jungkook. "deliram."
taehyung a zâmbit moale, deschizându-și ochii și întâlnind ochii maronii care-l făceau să o ia razna.
"ce romantic!" a țipat deodată yoongi, făcându-i pe cei doi să sară speriați, depărtându-se unul de celălalt. taehyung uitase complet că yoongi era acolo. era stânjenit.
și jungkook era rușinat, ascunzându-și fața în palme.
"nu vă sfiiți! a fost adorabil, în ciuda celor pe care ți le-am zis mai devreme, kookie. are grijă de tine, ceea ce e grozav!" yoongi a aplaudat, din locul unde se afla. "trebuie doar să ai grijă."
taehyung i-a dat o privire confuză. "de ce?"
"știi prea bine de ce." yoongi a zâmbit trist.
"voi doi nu aveți nicio șansă să fiți împreună."
