jungkook a fost forțat să-și dea jos tricoul, așa că a făcut cum i s-a zis. hoseok i-a apucat brațele și i le-a legat de un butuc de copac. s-a întins peste el, uitându-se sus la cer.
"namjoon, dă-mi încoa' biciul." a țipat tatăl. "pregătește-te, taehyung."
"p-pentru ce să mă pregătesc?" taehyung era confuz. era obligat să fie martor la fiecare schinguială, ura chestia asta.
"pentru că tu îl vei lovi cu biciul, fiule." a admis tatăl, iar ochii lui taehyung s-au mărit, îngroziți.
namjoon s-a întors cu biciul lung și negru, iar tatăl l-a smuls din mâna sa și i l-a dat lui taehyung.
"știi cum funcționează lucrurile, te duci să verifici dacă e prins bine, apoi vii aici. începe să se agite."
taehyung a înghițit în sec, ducându-se la jungkook și punându-se în genunchi pentru a verifica dacă sunt bine strânse nodurile.
"î-îmi cer scuze pentru ce va urma." a șoptit taehyung, cu vocea tremurândă.
"e okay, tae." jungkook a șoptit înapoi, zâmbind forțat.
taehyung și-a scuturat capul, indignat. "nu, nu e deloc okay."
"nu poți face nimic. e în regulă." l-a asigurat jungkook. taehyung s-a ridicat în picioare și s-a îndreptat spre tată lui, care l-a apucat de șolduri și l-a întors spre sclav.
"haide, fiule. arată-mi cât de dominant ești." șoptește tatăl în urechea sa.
taehyung și-a închis ochii, depărtându-și picioarele pentru a adopta poziția corectă. mai avea puțin și plângea, nu voia să-i facă niciun rău lui jungkook. făcea asta pentru tatăl său.
a ridicat biciul la nivelul umerilor săi. și-a luat un avânt rapid, lovind spatele lui jungkook, cu putere. jungkook a gemut de durere, corpul lui ridicându-se involuntar din cauza loviturii.
"poți mai tare de atât, taehyung. dă-i drumul." l-a încurajat hoseok. taehyung și-a încleștat maxilarul.
a repetat acțiunea de mai devreme, dar cu mai multă agresivitate. jungkook a țipat de durere, biciul lăsând o linie roșie pe spatele său.
"așa, fiule, mai tare." i-a ordonat tatăl.
cu fiecare lovitură, spatele lui jungkook devenea din ce în ce mai roșu. sângele îi curgea șiroaie din urmele lăsate de bici. taehyung era absolut distrus de durerea pe care i-o provoca lui jungkook, voia să moară. jungkook continua să țipe neajutorat, din ce în ce mai tare cu fiecare lovitură. taehyung voia să-l ia în brațe și să-l calmeze.
dar nu avea voie.
"namjoon, du-te și dă-i drumul băiatului și du-l înapoi în hambar. nu va primi mâncare săptămâna viitoare." a țipat tatăl, intrând în casă. namjoon l-a ridicat pe jungkook și l-a dus în hambar. taehyung a căzut în genunchi pe iarbă, izbucnind în plâns.
după ce namjoon a plecat din hambar, jin a fugit la jungkook.
"oh vai, ce ai pățit, jungkook?" a strigat jin, punându-se jos lângă fratele lui. jungkook gemea și plângea de durere.
"doare! ah, doare tare!" a țipat jungkook. yoongi a fost trezit involuntar de sunetele pe care le scotea jungkook. s-a întins după o cârpă și a îmbibat-o în găleata cu apă, ducându-se la jungkook și ștergându-i sângele de pe spate. jungkook a început să țipe și mai tare, dar l-a lăsat pe yoongi să-l îngrijească.
în clipa aceea, ușa hambarului a fost deschisă încet, de taehyung, care avea ochii umflați de la plâns.
"oh, jungkook. îm' pare atât de rău!" a spus cu o voce slăbită, apropiindu-se de jungkook, dar fără rost. jin nu l-a lăsat să-l atingă.
"nu! e vina ta! i-ai făcut asta cu propriile tale mâini!" a spus jin, privindu-l urât.
"nu am avut de ales!" a țipat taehyung. "te rog lasă-mă să am grijă de el! îmi pasă de el!"
"nu! o să-i faci și mai rău! toți din familia kim sunteți la fel!" a strigat jin.
jungkook a murmurat. "j-jin, e în regulă, lasă-"
"nu! pleacă, nu ai ce căuta aici după tot ce ai făcut!" l-a alungat jin. taehyung și-a dilatat pupilele, șocat, plecând.
jin și-a îndreptat atenția spre fratele său. "se va face bine, yoongi?"
"da, are nevoie de odihnă. i se vor vindeca rănile, în timp." l-a asigurat yoongi. s-a dus să se spele pe mâini, iar jin și-a trecut degetele prin părul lui jungkook.
"odihnește-te. o să fac tot posibilul să te scot de aici, chiar dacă va fi ultimul lucru pe care o să-l fac."
--
când jungkook s-a trezit a doua zi, cineva îi mângâia obrazul.
a clipit de câteva ori, ochii lui întâlnindu-i pe ai lui taehyung. a zâmbit.
"hei, tae, ce cauți aici?"
taehyung a tresărit. "te-ai trezit! familia mea a plecat în oraș și l-au luat și pe jin. așa că am profitat de ocazie să petrec timp cu tine. îmi cer mii de scuze."
jungkook a încercat să se ridice, dar a eșuat. "nu te ridica, stai întins. am adus alifia ca să-ți îngrijesc rănile."
jungkook l-a ascultat și s-a așezat pe burtă. taehyung a luat pe deget alifie, masând spatele lui jungkook.
"ai spus că-ți pasă de mine. de ce?" a întrebat jungkook.
taehyung nu se așteptase la întrebarea aceea. "n-nu știu. e-eu-"
"nu-ți fie teamă să-mi răspunzi. nu te voi judeca sau ceva." l-a asigurat jungkook.
"s-ar putea să mă judeci.'
"ba nu."
taehyung s-a uitat uimit la jungkook. "sigur?"
"foarte sigur." a expirat jungkook. și-a închis pleoapele, concentrându-se pe felul cum îl făceau mâinile lui taehyung să se simtă. taehyung era singura persoană care-l calma.
"mă faci să simt chestii pe care nu le-am mai simțit." a admis taehyung. "stai! a sunat greșit."
jungkook a zâmbit. "am înțeles. simt același lucru."
"serios?" a întrebat taehyung, uimit. nu știa să-și explice propriile sentimente, iar jungkook deja spusese că simte la fel.
"da."
"explică, te rog, dacă nu te deranjează. pentru că eu nu prea pot să înțeleg ce mi se întâmplă."
"păi..." a început jungkook. "nu am avut niciodată un prieten. nu sunt bun la făcut prieteni, sunt foarte tăcut de obicei. dar mă simt altfel în preajma ta. simt că pot să-ți spun orice și că mă vei asculta indiferent de toate prostiile care-mi trec prin cap. mă simt fericit când sunt cu tine."
taehyung a rămas tăcut o clipă, pentru a analiza vorbele lui jungkook. "nu cred că asta se numește prietenie."
"ce?"
taehyung și-a luat mâinile de pe spatele lui jungkook, simțind cum fața lui arde.
"n-nu știu de ce tocmai am zis asta."
jungkook nu înțelegea apropo-urile. "ba da, știi, spune-mi."
"nu pot. trebuie să plec, ne vedem diseară." s-a grăbit taehyung. s-a ridicat, ieșind repede din hambar.
jungkook era și mai confuz ca înainte.
