taehyung nu a mai ieșit din camera lui în acea zi.
jungkook era îngrijorat. taehyung nu mâncase, iar jungkook a încercat să intre la el în cameră, chiar de două ori, dar taehyung nu a deschis ușa. jungkook nu a putut să deschidă forțat ușa, pentru că, deși a încercat, s-a lovit la umăr.
jungkook a rămas la ușă, cu genunchii ghemuiți la piept.
"tae, îngerule, te rog lasă-mă să intru." a spus jungkook, pe o voce caldă. nu s-a auzit niciun răspuns.
"taetae, te implor." l-a rugat jungkook, ridicându-se în picioare. "te implor lasă-mă să intru. hai să vorbim despre asta."
a auzit ușa deblocându-se și a deschis-o încet, văzându-l pe taehyung stând acolo, roșu la față, cu ochii plini de lacrimi. era mai distrus ca niciodată. taehyung a căzut în brațele sale, iar jungkook l-a prins de talie, îmbrățișându-l strâns.
"e-eu..." taehyung a sughițat suspinând, în timp ce jungkook îi mângâia ușor spatele. era evident că taehyung a plâns toată ziua, iar jungkook nu înțelegea de unde avea atâtea lacrimi.
"e okay, spune-mi ce te apasă." a șoptit jungkook îngrijorat, făcându-l pe taehyung să simtă fiori pe șira spinării. jungkook l-a făcut mereu să se simtă mai bine, chiar și prin simpla lui prezență, fără să-i ceară ajutorul.
"nu vreau să-mi părăsesc familia." a admis taehyung, privindu-l în ochi pe jungkook. "dar nu vreau nici să te pierd pe tine."
"înțeleg. nici nu am spus să-ți părăsești familia pentru mi-"
"dar trebuie. se vor întoarce în trei zile și nu vreau să ai parte de același destin crud sau să-și bată joc de tine. te iubesc și nu mai vreau să mă ascund."
jungkook și-a aplecat capul, sărutându-l pe taehyung. a murmurat cu buzele presate de ale sale. "și eu te iubesc, și vom trece peste asta. nu îți cer să fugi de acasă pentru mine."
"dar oliver avea dreptate, nu suntem în siguranță aici. nici tu, nici noi ca relație." a oftat taehyung. "nici nu e nevoie să-mi ceri să plec pentru tine, răspunsul meu va fi mereu da. mereu îți voi spune da, ți-aș fi spus da din prima zi în care te-am văzut. voi merge oriunde pentru tine-"
"tae-"
"lasă-mă să-mi termin discursul siropos." l-a întrerupt taehyung. jungkook a dat din cap, chicotind.
"aș cățăra orice munte pentru tine. aș trece orice râu pentru tine. aș risca totul pentru tine. mi-aș risca viața pentru ca tu-"
"nu vorbi așa, taehyung. nimeni nu trebuie să-și riște viața pentru mine." s-a încruntat jungkook, îngrijorat.
"chiar mi-aș da viața pentru tine, jungkook, pentru că asta ar face oricine când e îndrăgostit. ai face orice pentru a vedea persoana aceea fericită, i-ai face sandvișul preferat și ai asculta-o citind chiar și trei ore întregi. ai adormi cu ea sub stele, știind că cel mai frumos moment din zi e cel petrecut alături de ea." taehyung a inspirat adânc. "exact asta simt pentru tine, jungkook. voi simți asta până în ziua când voi muri, iar dacă ultima mea zi pe pământ va fi alături de tine, nu voi regreta asta."
jungkook a zâmbit larg, i-a luat fața în mâinile sale și l-a sărutat din nou, mult mai apăsat de această dată. taehyung a căzut pe pat, cu jungkook deasupra lui, în timp ce buzele lor parcă se contopeau împreună.
după câteva minute, jungkook a ieșit din sărut, lipindu-și fruntea de fruntea lui taehyung.
"taehyung."
"da?" a zâmbit inocent taehyung.
"și eu te iubesc."
--
"unde ai învățat să gătești așa?" a gemut jungkook, luând încă o lingură de supă și savurându-i gustul. "are gust de rai."
taehyung a chicotit. "mama m-a învățat. ea făcea cea mai bună supă de roșii."
mama lui taehyung l-a învățat pe acesta cum să facă supă de roșii când avea opt ani. își amintea cum stătea pe vârfuri, uitându-se la mama lui care turna ingredientele în oală și care-i explica pașii ce trebuiau făcuți în timp ce amesteca. era atât de fascinant în ochii lui.
"ce a pățit mama ta?" a întrebat jungkook curios, neavând intenția să-i trezească vreo amintire neplăcută sau să-l întristeze.
"nu prea știu, sincer." a admis taehyung, punându-și lingura pe masă. l-a privit pe jungkook cu tristețe în ochi. "tata nu mi-a spus toate detaliile, doar mi-a zis că a fost omorâtă."
"omorâtă? de cine?" s-a încruntat jungkook.
"de un sclav." a murmurat taehyung, prinzându-și buza între dinți. jungkook a rămas șocat.
"u-un sclav? de asta tu-"
"da, nu am avut încredere în tine prima dată. eram doar curios în privința ta, pentru că a fost prima dată când am avut astfel de sentimente. tata nici nu m-a lăsat să mă apropii de yoongi, doar mă duceam să-i aduc mâncare." a oftat taehyung, mărturisind chiar și ultimul secret pe care-l mai avea față de băiat.
"oh. mă bucur că nu-ți mai este frică acum." a admis jungkook, simțindu-se oarecum vinovat.
"nu doar de tine îmi era frică. îmi era frică de mine însumi. mi-a sărit în ochi frumusețea ta, când stăteai în acel vagon. eram atât de speriat de mine pentru că-mi plăcea de un băiat."
"oh."
"în plus, nici nu știu dacă să mai am încredere în tata." a spus taehyung. "cu cât cresc, îmi dau seama că povestea lui este din ce în ce mai greu de crezut."
jungkook a dat simplu din cap, neștiind ce să spună despre acel subiect.
"a ezitat atât de mult să-mi spună povestea. adică, merit să știu, doar era mama mea. poate o să-l întreb când se întoarce." taehyung a gândit cu voce tare. jungkook a dat din nou din cap.
"ce ne facem când se întoarce înapoi?" a întrebat jungkook. bumbacul creștea încet și nici hambarul nu mai era. erau foarte în urmă cu munca. abia de au avut suficient bumbac de vânzare, iar curând venea iarna.
"va trebui să-i spun de furtuna care a avut loc." a zis taehyung, uitându-se la jungkook. băiatul avea o privire greu de descifrat, deși cei doi au avut multe discuții profunde în ultima lună. "va avea încredere în mine. va înțelege."
jungkook a oftat.
brusc, taehyung și-a trântit palmele de masă, făcându-l pe jungkook să tresară. "tu ce ai?"
"nu am-"
taehyung și-a încordat maxilarul, nervos. "îți bați joc de mine? nu ai scos niciun cuvânt, nici măcar nu mi-ai răspuns. ce tot ai? aproape mi-am dat sufletul pentru tine și asta merit?"
"s-scuze, doar că mă gândeam-" jungkook a murmurat, dar a fost întrerupt din nou.
"atunci gândește cu voce tare, să te aud și eu." a izbucnit taehyung. jungkook s-a încruntat, punându-și jos lingura.
"nu pot." a spus, trăgându-și scaunul de la masă. s-a ridicat, netezindu-și tricoul. "îmi pare rău, dar nu pot."
"jungkook, nu îndrăzni să pleci de la masă așa!" a strigat taehyung, dar jungkook deja era în picioare și se îndrepta spre scări.
"poate că nu vreau să-ți spun tot ce-mi trece prin cap, okay? îmi pare rău, nu vreau să te supăr, dar nu pot acum. noapte bună." a spus jungkook, încheind conversația. taehyung l-a privit depărtându-se și ieșind din aria sa vizuală. s-a auzit un zgomot puternic de sus, semn că ușa a fost trântită.
