s-a auzit cineva bătând la ușă, zgomotul răsunând în toată casa.
taehyung și-a întredeschis ochii. a clipit, deranjat de lumina puternică din cameră, și s-a uitat în jur, văzând că stătea cu capul pe pieptul lui jungkook. s-a ridicat ca ars, căzându-i plapuma din jurul abdomenului. și-a prins buza de jos între dinți, realizând că amândoi erau dezbrăcați.
amintindu-și tot ce au făcut noaptea trecută, s-a înroșit la față. jungkook a gemut obosit, trăgându-l înapoi lângă el.
"mai stai un pic." a căscat jungkook.
taehyung i-a dat mâinile la o parte. "e cineva la ușă."
"și ce?"
"și nu am fost anunțat că vine cineva. pune-ți naibii ceva pe tine și nu te mișca de aici." taehyung i-a aruncat o privire amenințătoare, luându-și pantalonii de pe jos. s-a îmbrăcat repede, având grijă la mâna lui. încă era amorțită, dar nu-l mai durea, ceea ce era de bine.
taehyung a coborât repede scările, aproape împiedicându-se în propriile picioare, iar când a ajuns la ușă a deschis-o imediat.
taehyung a înghițit în sec când a văzut cine era la ușă. era foarte înalt, părul îi era acoperit de o șapcă, purta o uniformă impunătoare, iar insigna de pe umăr îl intimida.
"șerif oh, ce plăcere să vă văd." a murmurat taehyung, simțindu-se din ce în ce mai agitat.
"bună, juniorule kim. am venit aici să investighez cazul unei persoane dispărute." a admis șeriful. oliver, căci acela era prenumele lui, era un prieten vechi de-al tatălui său. "pot să-ți pun câteva întrebări? e despre prietenul tău cel mai bun, park jimin."
"a-ah. a dispărut?" a spus taehyung surprins. a deschis ușa mai larg, făcându-i semn lui oliver să intre. șeriful și-a agățat geaca în cuier, mergând în sufragerie.
"din păcate, da. e un băiat bun, nu merită ca ceva rău să i se întâmple." a spus abătut oliver. taehyung a început să râdă, sub presiunea situației.
"mă tem că nu te pot ajuta, domnule șerif. nu l-am văzut de săptămâni bune."
oliver a dat din cap, scoțându-și carnețelul pentru a nota câteva lucruri. "mama lui a zis că a fugit de acasă în ziua dispariției lui. ai idee unde s-ar fi putut duce?"
"n-nu, nu am nicio idee." a spus taehyung, șocat. jimin își asculta părinții mereu, nu fugea de acasă niciodată fără să le zică unde s-a dus. "dar știu că mereu i-a plăcut să meargă la plajă."
"hmm..." a murmurat oliver. "păi, eu-"
brusc, s-a auzit un zgomot de sus, de la etaj. taehyung a rămas fără respirație, în timp ce șeriful i-a aruncat o privire confuză.
"ce-a fost aia?" oliver și-a ridicat o sprânceană. taehyung a râs stânjenit, înjurându-l în mintea sa pe jungkook.
"p-pisica mea, cred că a dărâmat ceva." a expirat taehyung. oliver nu părea foarte convins de cuvintele sale, dar a aprobat.
"okay, unde... ce-ai pățit la mână?" l-a întrebat oliver, văzându-i mâna înfășurată într-o pânză albă.
taehyung a înghițit în sec, simțindu-și gâtul uscat. "m-am rănit la deget."
"din cauza asta ai rămas doar cu patru degete?" l-a întrebat oliver.
taehyung a dat din cap. "d-da."
oliver și-a ridicat din nou o sprânceană. "deci, ți-ai tăiat degetul?"
"d-da."
"apoi ți-ai înfășurat mâna cu o pânză, ca să se vindece."
