taehyung s-a trezit în propriul său pat, o rază de soare scăldându-i tot corpul și dezmorțindu-l.
a oftat, dorindu-și să se fi trezit lângă băiatul care îi luase mințile. niciodată nu s-a simțit atât de sigur de propriile sale sentimente, dar era tulburat de ceea ce simțea. jungkook era doar un sclav, un băiat pe care-l cunoscuse cu două zile în urmă. nu trebuia să simtă fluturași în stomac când îl vedea sau când îl striga pe nume.
e greșită o astfel de conexiune, nu?
taehyung se holba la tavan, gândindu-se la jungkook. de ce nu și-l putea scoate din minte? îi păsa prea mult de el. taehyung nu putea să-i schimbe soarta lui jungkook, era conștient de asta și nu voia să se atașeze de cineva cu care nu va avea niciun viitor vreodată.
"taehyung! trezirea!" a țipat hoseok de jos. taehyung și-a dat ochii peste cap; hoseok mereu încerca să se impună în casă, se purta ca un șef și le dădea tuturor ordine. taehyung avea 17 ani, nu voia ca nimeni să-i poruncească ce să facă și cum să facă.
"sunt treaz deja!" a țipat el înapoi, rămânând nemișcat.
"mișcă-ți fundul încoace! tatăl tău vrea să ne comunice ceva!" a țipat hoseok, coborând în bucătărie. namjoon se îndopa cu mâncare, tatăl citea ziarul, savurându-și cafeaua. jin, singurul casnic al familiei, spăla niște vase.
fără să vrea, taehyung trăsese cu urechea la conversația de seara trecută dintre jungkook și jin. semănau izbitor, deci faptul că erau frați nu-l surprindea pe taehyung. dar să-și plănuiască să evadeze? nu miroase deloc a bine. taehyung știa că sclavii sunt marcați cu un K în palmă. dacă s-ar afla că au încercat să scape, cel mai probabil ar fi aduși înapoi și uciși pentru îndrăzneala lor. gândul că jungkook era expus unui asemenea pericol l-a făcut pe taehyung să lăcrimeze.
"ia loc, kim taehyung. servește micul dejun. avem niște chestii de discutat." a spus tatăl, punându-și cana pe masă. taehyung și-a scos scaunul de sub masă și s-a așezat în fața farfuriei sale, mâncându-și ochiurile prăjite.
"trebuie să plec în taiwan câteva săptămâni." a început tatăl să explice. "o să stau la un amic de-al meu, dar are doar trei camere la dispoziție. așa că am hotărât că cel mai bine ar fi să mă însoțească frații tăi mai mari - hoseok și namjoon - și sclavul acela yoongi."
taehyung aproape a țipat de bucurie. rareori i s-a oferit ocazia de a sta singur acasă. "adică rămân doar eu aici?"
"tu și animalele alea două bune de nimic." a afirmat tatăl. "vor trebui să lucreze zilnic, în același ritm rapid. tu vei avea grijă ca totul să meargă conform programului stabilit. mă aștept să fii autoritar și să te impui, pentru că știu de ce ești cu adevărat în stare, kim taehyung."
taehyung a dat din cap, înțelegând. nu este tocmai cel mai dominant stăpân, dar trebuie să accepte provocarea. taehyung nu voia să-și dezamăgească tatăl.
"am înțeles, tată. poți avea încredere în mine." a spus taehyung.
hoseok a strâmbat din nas. "oh te rog, taehyung nu are pic de autoritate în osișoarele-"
"destul." a spus tatăl, uitându-se la hoseok. "eu iau deciziile aici, du-te la sclavi și spune-le să se pregătească de schimbare."
hoseok s-a ridicat imediat din locul său. taehyung ura felul în care gândea tatăl său, era prea dur și prea rău. taehyung nu voia să ajungă vreodată ca el. cu toate astea, îl respecta, pentru opiniile sale, nu și pentru caracterul său.
"în cât timp pleci, tată?" a șoptit taehyung.
"în două săptămâni. vom fi plecați timp de trei săptămâni." a spus tatăl, punându-și pe masă ziarul. "du-te și îmbracă-te cu ceva mai îngrijit. în scurt timp va veni amicul tău, trebuie să te pregătești."
