jungkook nu a putut dormi noaptea aceea.
taehyung nu a venit la el, iar jungkook putea bănui de ce. așa că și-a petrecut noaptea privind în gol, în întuneric.
e ciudat, când îți închizi ochii e tot întuneric. dar jungkook avea coșmaruri și retrăia experiențele care-l răniseră și care-i luaseră toată speranța. căldura lui taehyung îi oferea siguranță.
soarele începu să răsară, iar hoseok a intrat în hambar pentru a-l lua pe yoongi, care încă nu se putea mișca din cauza durerii din ziua precedentă.
jungkook a rămas nemișcat, uitându-se la tavan și închipuindu-și că era cerul înstelat. după puțin timp, s-a deschis din nou ușa, intrând un înger.
"tae." jungkook s-a ridicat încet de jos, simțind cum îl dureau mușchii. taehyung s-a așezat lângă el, respirând greu.
"au plecat. în sfârșit. tata mă tot bătea la cap cu-"
jungkook l-a sărutat blând pe buze. taehyung s-a încordat pe moment, dar apoi s-a relaxat, sărutându-l înapoi.
taehyung s-a depărtat, ușor. "mi-a fost dor de tine."
"și mie mi-a fost dor de tine, îngerule." jungkook a zâmbit. l-a apucat de mână, începând să se joacă cu degetele sale în poală.
"avem trei săptămâni doar pentru noi doi." taehyung și-a sprijinit capul pe umărul lui jungkook. "tot va trebui să muncești, dar te voi ajuta, deci îți va fi mai ușor."
jungkook și-a trecut degetele prin ale sale. "nu trebuie."
"dar vreau." taehyung i-a strâns și mai tare mâna. jungkook a râs moale.
"mersi."
taehyung a dat din cap, pupându-l diafan pe gât.
"oh! am uitat să menționez! poți sta în casă!" s-a bucurat taehyung, ridicându-se. "hai, să-ți pui lucrurile în casă."
taehyung l-a tras fericit până în casă, urcând scările.
"știu că ai mai fost aici, dar vreau să vezi tot ce avem aici." taehyung și-a deschis ușa la cameră, urmat de un scârțâit. i-a arătat entuziasmat spre cameră. "aici e patul meu, dulapul meu, care e la dispoziția ta. baia mea, biroul meu pentru teme, și- jungkook, fii atent!"
jungkook și-a scuturat capul. se holbase la taehyung în tot acel timp. "scuze, ești prea adorabil."
"sh, unde rămăsesem?" a întrebat taehyung. jungkook a rânjit, împingându-l în pat și luându-l prin surprindere. s-a pus peste el, blocându-i orice mișcare.
"erai la partea unde-mi arătai patul."
taehyung și-a dat amuzat ochii peste cap. "mereu ajungem în poziția asta. și sunt destul de sigur că vorbeam despre biroul meu. dă-te jos din pat, nu te-ai spălat!"
"nici tu nu te-ai spălat." jungkook i-a întors replica. și-a coborât mâinile în jurul taliei sale, îmbrățișându-l și aplecându-se, pentru a-l săruta pasional.
"vrei să facem o baie?" l-a întrebat taehyung, respirând neregulat.
"nici nu încape îndoială."
--
jungkook și taehyung au petrecut restul zilei împreună, făcând curățenie prin casă, discutând și prostindu-se. taehyung reușise să facă munca mai amuzantă pentru jungkook.
era deja noapte, moment în care jungkook l-a dus pe taehyung în grădina din spate, cărând o pătură și două perne.
"ce faci?" a întrebat taehyung, în timp ce jungkook a întins pătura pe jos, lovind ușor locul de lângă el. taehyung și-a pus perna jos, întinzându-se lângă el.
"nu ai mai dormit sub cerul liber până acum?" l-a întrebat jungkook, iar taehyung a infirmat.
"e o senzație grozavă. mereu făceam asta cu mama." jungkook și-a pus un braț în jurul lui taehyung, iar acesta și-a ascuns fața în scobitura gâtului său.
"spune-mi despre ea. despre mama ta." a spus taehyung, pe o voce moale.
jungkook a înghițit în sec. "e cea mai bună ființă din lume. e grozavă, e darnică, îi pasă de oricine, oricând. mereu lupta pentru ceea ce credea. mi-e dor de ea."
taehyung a murmurat. "îmi pare rău, jungkook. nu meritai să fii luat de la familia ta."
"au încercat din răsputeri să-i pună la pământ pe soldați, cel puțin tata a reușit. dar a fost oprit de niște arme, și nu i-a mai putut împiedica..." i-a explicat jungkook. taehyung i-a sărutat cu blândețe linia bărbiei.
"mama m-a învățat să mă orientez după stele." jungkook și-a ridicat mâna spre cer. "mi-a spus că stelele reflectă cât de fericit ești. cu cât ești mai fericit, cu atât stelele vor fi mai strălucitoare."
taehyung și-a ridicat privirea spre stele. dar ele nu străluceau așa tare, erau pale, doar cât să se vadă că erau prezente. dar, printre altele, erau câteva stele care luminau puternic.
taehyung și-a întors capul, văzând că jungkook se uita lung la el. "nu ai de gând să admiri stelele?"
"mă uit."
"nu mai fi așa clișeic." a murmurat taehyung, cu buzele lipite de gâtul său.
"nu sunt. vrei să știi de ce stelele se văd așa de slab?" l-a întrebat jungkook, trasând cerculețe invizibile pe brațul lui taehyung.
"hmm?"
"pentru că toată fericirea mea e aici, când sunt cu tine."
taehyung a simțit cum inima a început să-i bată mai tare. "v-vorbești serios?"
jungkook a dat din cap fericit. taehyung s-a aplecat, sărutându-l. gurile lor se mișcau încet, blând, formând un sărut perfect și romantic.
"ești singurul motiv care mă ține în viață, taehyung." a admis jungkook.
"ești singurul motiv pentru care vreau să trăiesc." taehyung i-a șoptit înapoi. gurile lor încă erau foarte aproape una de cealaltă.
"tae."
"da, jungkook?"
jungkook l-a sărutat, la fel de blând, rostogolindu-se peste el pe pătură.
"arăți superb acum." jungkook a zâmbit. taehyung și-a dat ochii peste cap.
"credeam că ți-am zis să nu mai fii așa clișeic." taehyung și-a ridicat sprâncenele.
"iubirea mea pentru tine..." a murmurat jungkook. "...nu se va termina niciodată. t-te iubesc, tae."
ochii lui taehyung străluceau mai tare decât orice stea pe care o văzuse jungkook vreodată.
