— Trebuie să mă car cât mai repede de aici.
O făcuse din nou, Jimin a înjurat înainte să iasă pe geamul dormitorului in care se trezise. Vremea era uscată și sufocantă și nu-l făcea să se simtă deloc bine. Se dăduse bine pe lângă un arab toată noaptea la club și sfârșise in patul său gemându-i numele și cerându-i sa fie mai brutal și când, bărbatul adormise dăduse lovitura. Scotocise in toate dulapurile până găsise trei brățări și după ce i-a luat toți banii din portofel dus a fost.
— Bau.
— Ți-am spus sa numai apari asa, prostul naibii! Zici că ești bătut în cap!
— Sunt doar îndrăgostit de poponețul tău ăla obraznic in care toți intra mai puțin eu, urcă, mergem.
Jimin a înjurat și s-a urcat in spatele lui Taehyung, știa că vorbește serios și știa că se juca cu focul dar îi plăcea să facă pe prostul și să-i facă pe prosti să sufere. Și-a lipit obrazul de spatele sau și mâinile i s-au încolăcit in jurul abdomenului sau, știa cât de periculos era ceea ce făcea și ura că nu era capabil de mai mult sau de ceva mai sigur.
Fusese doar el și Taehyung încă de la inceputuri, nu-și putea amintii sa fi fost odată departe de el mai mult de câteva ore sau clipe, mereu era acolo pentru el când avea nevoie și îl îngrijea când lucrurile nu ieșeau așa cum își dorea el.
Era o vreme sufocantă și liniștea dintre ei îl chinuia pe Jimin care se simțea dezamăgit de sine pentru că Taehyung era așa tăcut, nu și-l amintise niciodată să fie atât de tăcut. Niciodată nu-i impusese sa facă ceea ce făcea ci doar îl rugase să aibă grijă pe cine pândea și cu cine se culca ca sa nu aibă de suferit, suferise de multe ori și nu voia să accepte faptul că Taehyung avea dreptate.
— Când o să te oprești din a face asta? Curând o să împlinești șaisprezece ani și nu o sa mai ....
— Nu știu, Tae. Avem nevoie de fraieri din ăștia, știu că te doare că numai adorm lângă tine noaptea și nu ne mai trezim împreună dimineața.
— Mi se frânge inima așteptându-te sa termini cu cate un moș și.. Nu contează.
— Te iubesc, Taehyung. Știi că te iubesc, nu-i așa?
— Știu că mă iubești, și eu te iubesc. Trebuie doar sa te oprești, ne descurcăm noi.
— Bine, o să mă opresc.
Taehyung a oprit motocicleta in fata unui gang și a așteptat ca Jimin să coboare, l-a smucit și l-a lipit de peretele din spatele lui.
— Când?
— Curând.
— Două săptămâni, până atunci nu o sa ne mai vedem. Ai grija de tine, Jiminie.
Jimin a rămas în urmă și l-a privit lung pe Taehyung care a urcat pe motocicletă și a întors plecând în trombă. Jimin își găsise noua victimă, îl văzuse în club și interacționase puțin cu el. Singurul cuvânt pe care îl putea să-l asocieze pe bărbat era "opulența", hainele scumpe pe care le purta, parfumul sau, accesoriile îl făcuseră sa vrea sa sară chiar acolo pe el dar, renunțase la idee când văzuse că interacționa cu paznicii.
Apartamentul părăsit pe care îl găsiseră împreună când erau în generală le devenise casă, chiar dacă era la subsolul unei clădiri și ori de câte ori ploua apa se infiltra și pereții se udau aproape în întregime și geamurile nu puteau fi lăsate deschise fără plase, nu pentru că cineva ar putea să-i jefuiască ci doar din cauza nesimțirii oamenilor care aruncau gunoaie peste tot și de cele mai multe ori chiștoacele de țigare ajungeau în pat. Niciodată nu se plânseseră pentru că având în vederii a ocupației și obiceiurile pe care Jimin le avea nu puteau să se mute într-un loc mai populat, trebuiau să treacă cât mai neobservați și fără să atragă atenția asupra lor.
Jimin nu avusese niciodată curajul să-l întrebe pe Taehyung cu ce se ocupa, știa că era omul unei persoane periculoase si, și-ar fi dorit să fie mai deschis cu el dar știa că merita tratamentul pe care îl primea, el nu-i vorbise niciodată despre viața sa și nu putea să vorbească despre asta, nu știa ce să-i spună. Își imaginase mereu cum avea să decurgă discuția, el avea să încerce să îi explice cum ajunsese în Coreea și după aceea în Dubai, alaturi de o femeie care îl lăsase în urma imediat cum ajunseseră, nu avea o identitate și era o persoana retrase și rece.
A oprit dușul și a ieșit din baie gol, trebuia să își ceară scuze. Taehyung avea dreptate și el o știa.
— Vino înapoi, Tae-Tae. Promit că termin cu asta, săptămâna asta. Mă simt rău și asta mă sperie.
— Nu ai mâncat nu-i așa? Ți-am spus! Ajung imediat, intinde-te in pat, cumpăr ceva de mâncare și vin la tine, Jiminie.
— Nu te grăbi, fi atent la drum. O să fiu bine.
A oftat ușor când apelul s-a închis și a ascuns brățările sub dușumeaua dormitorului în dreptul patului și s-a întins așa gol în pat cu o mână sub ceafă. Tot timpul se gândea cum ar fi fost viața sa dacă nu s-ar fi trezit brusc în Coreea la trei ani și la șapte înapoi în Dubai cu o altă persoană, persoană care a dispărut subit și el a ajuns să fie nevoit să-i păcălească pe moși. Mereu pleca cu câte ceva de la cei care îl duceau acasă și, dacă ei refuzau să-l ducă acasă argumenta cu faptul că el încă era minor și nu puteau să riște, nu pentru el ci pentru ei. Reușea să-i convingă și așa reușise să treacă pe numele lui Taehyung care era mai mare decât el cu doi ani o mulțime de bani pe care, planificaseră să-i folosească când aveau să plece din Dubai. Nu-i plăcea, Dubaiul nu-i făcea deloc cu ochiul lui Jimin și nici lui Taehyung care era dispus să meargă până pe Lună și înapoi pentru el.
— Ah, a adormit, a murmurat învins Taehyung înainte să așeze plasa cu mâncare pe noptiera de lângă pat și s-a întins lângă și i-a înconjurat corpul cu brațele.
— Iartă-mă.
— Să te iert? Pentru ce anume, Jiminie?
— M-a atins, m-a atins atât de libidinos și..
— Nu te gândi la asta, nu sunt supărat pe tine și nu am pentru ce să te iert. Vrei să-i dai un pupic lui Tae-Tae?
Capul ciufulit al lui Jimin s-a ridicat din scobitura gâtului său și și-a lipit încet buzele de ale lui Taehyung.
— Te iubesc, Tae-Tae.
— Și eu, Jiminie.
Mâinile lui Taehyung îi mângâiau spatele gol în timp ce îi zâmbea.
— Ești atât de frumos, să fiu al naibii. M-ai făcut să fiu dependent de tine.
— Upsie?
— Upsie? A râs Taehyung înainte să-l acopere cu cearceaful. Știam amândoi că asta ți-ai dorit, să mă ai la piciorușele tale. Am reușit să vorbesc cu cineva să-ți facem acte, păstrăm numele tău mic și data nașterii, schimbăm doar anul.
— Tu cu ce te ocupi defapt?
— Scap de gunoiul și problemele unui răzgâiat. Ce ți-a venit să mă întrebi?
— Nimic. Somn ușor.
Park Jimin, aproape șaisprezece ani.
Înălțime — Un metru șaptezeci și doi.
Greutate — Șaizeci și cinci.
Fizionomie — Obișnuită.
Păr — Gri.
Ochii — Căprui închis.
Pasiuni — Taehyung, tatuajele, fraieritul proștilor, banii.
Ocupație — Un fel de Făt-Frumos menit să-i stoarcă pe prostănaci de bani.
