10th Chapter

425 49 40
                                    

— Tu, i-ați boarfele și dispari. Tu! Pune ceva pe tine până nu te caftesc, trebuie să vorbim!

Persoanele asemenea lui Jin erau adesea considerate de Jungkook ca fiind inferioare și lipsite de putere și, totuși, nu era și cazul lui Jin. Singura persoană din viața sa de care îi era rușine și teamă, statutul său social era fix nimic pentru bărbatul care stătea cu mâinile încrucișate în mijlocul dormitorului privind-o cu o scârbă de nedescris pe roșcata care se îmbrăca la marginea patului. Era furios și el știa bine asta.

— Nu știi să bați? A răbufnit Jungkook ridicându-se în picioare având în jurul său cearceaful de pe pat. Eram în mijlocul a ceva!

Jin și-a dat ochii peste cap de parcă i-ar fi păsat cu adevărat și după ce roșcata a ieșit din cameră palma sa dreaptă a făcut contact dureros cu obrazul său făcându-l să se de-a doi pași înapoi până a căzut în fund.

— De data asta ce am mai făcut?! L-a întrebat nervos în timp ce își masa locul. Ai dat ca un măgar!

— Cum adică ce ai făcut? Tu să-mi spui, Jeon Jungkook!

— Nu mai te rățoi la mine! N-ai nici un drept să te porți așa cu mine! Nu uita că ești la mâna mea!

— Zi să mori tu! Ți-am dat eu voia să te ridici? Treci înapoi, ce ai avut cu amărâtul ăla?

— Care?

— Amărâtul ăla care zace jos de două zile și tu te fuți pe aici cu roșcate!

— A, baby boy. Așa zi, a spus și a început să râdă. N-am avut nimic, am vrut să i-o trag și m-a respins.

— Spune-mi că sunt la camera ascunsă sau ceva.. Adu-mi aminte de ce nu te calc în picioare?

— Nu poți.

— Asta crezi tu, băiete. Amărâtul ăla e plin de răni și vânătăi, nu mă lasă să ma apropii de el să văd ce și cum așa că, tu, ca  un prințișor bun ce ești ai să te duci să-ți ceri scuze și o să-l muți în dormitorul tău. Dacă te-a respins odată, nu înseamnă că o să o facă la nesfârșit și cu atât mai puțin nu-i un motiv bun să-l bați în halul ăsta. De câte ori m-ai văzut pe mine bătut de Namjoon că nu am vrut să facem sex?

— Urăsc când faci pe mama cicălitoare.

— Te iubesc, Jungkook. Am încercat să umplu golul acela lăsat de familia ta alături de Namjoon, ai nevoie de cineva care să te aducă cu picioarele pe pământ când hormonii pun stăpânire pe tine.

— Știu. Vă respect pentru asta.

— Nu se prea vede, acțiunile tale din ultima perioadă mă fac să mă întreb dacă chiar a meritat efortul de a îmi părăsi familia și de a veni să am grijă de tine. Asta e cu totul și cu totul altă poveste, a mormăit. Vreau să-l văd aici cât mai repede.

Jin a plecat și Jungkook a înjurat. Uitase de bărbat, avusese prea multe probleme pe cap să-și mai bată și capul cu el. S-a ridicat din pat și a lăsat cearceaful să cadă pe podea și a intrat în baie, s-a privit ușor dezgustat în oglindă și a intrat în duș. Niciodată nu fusese adeptul parfumurilor dulci și, din nefericirea pentru el, aceea roșcată le adora. 

— Mereu trebuie să aibă hyung dreptate. 

După ce s-a asigurat că totul mirosul acela hilar a dispărut de pe corpul său a ieșit din cameră având un prosop în jurul taliei.

— Jk.

— Nu vreau să te mai găsesc aici când mă întorc, altfel riști să ajungi pe Germania.

Just One Day // JiKookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum