În fața rugăminților lui Taehyung și a promisiunilor pe care acesta i le făcuse Jimin cedase și decisese că după ce avea să pună mâna pe acel bogătaș care încercase să intre în vorbă cu el.
Când se trezise realizase că era singur, soarele apusese deja și el se simțea încă obosit, decisese totuși că avea să de-a o ultimă lovitură și avea să dispară complet, se gândise deja să-și schimbe culoarea părului, să-și facă un tatuaj și să se mute de acolo. Alesese să se îmbrace simplu cum o făcea de obicei, nu era fanul hainelor foarte sofisticate. O pereche de pantaloni din latex negrii, o cămașă neagră cu mânecile suflecate până la coate, largă și descheiată la primii trei nasturi. Știa cum să pară dezinteresat de propriul său aspect și totuși, atrăgător. A inspirat zgomotos înainte să-și ciufulească părul și mai apoi s-a îmbrăcat cu hanoracul lui Taehyung care îi trecea de coapse, i-a inspirat zgomotos parfumul și după ce și-a luat cheile a ieșit afară.
— Tae-Tae.
— Ultima noapte, să nu uiți, Jiminie. Ai promis.
— Știu, ultima, l-a asigurat cu un zâmbet înainte să-l îmbrățișeze și brațele lui Taehyung l-au ridicat obligându-l să-și încolăcească picioarele în jurul corpului său. Sunt supărat pe tine.
— Serios? De ce? L-a întrebat înainte să-l rezeme cu spatele de peretele clădirii și buzele l-au sărutat lung pe gât.
— M-ai lăsat singur.
— Scuze, Jiminie. A intervenit ceva, pupi?
— O să mă necăjești mereu cu asta?
— Da, am să te necăjesc mereu cu asta, a râs. Ai fost adorabil când ai venit la mine și m-ai întrebat, „Hyung vrea să pupi Jimin pe buze?"
— Du-te naibii, a pufăit.
— Doar dacă mergem împreună, o să te aștept ca de obicei afară la trei și o să vă urmăresc, da? Poți, măcar de data asta să nu-l mai lași să-ți facă semne? Sunt dezgustătoare.
— Mă mai gândesc, l-a tachinat la rândul său înainte să-l sărute scurt pe buze. Mergem?
Taehyung a oftat învins, chiar nu-i convenea ceea ce făcea băiatul dar nu putea să-l oblige să renunțe la asta atât de ușor. Spera totuși să renunțe, știa că era o modalitate ușoară de a face bani, știa că Jimin voia să fie independent dar se descurcau. Mai ales după ce îl întâlnise pe Jin care îi propusese să se ocupe de „gunoiul" provocat de șeful său în locul său, acceptase fără prea multe întrebări pentru a îl putea determina pe Jimin să renunțe la a se mai vine. Cu cât se apropiau de club cu atât brațele lui Jimin îl strângeau mai puternic, îl durea să-l simtă atât de anxios și speriat. Nu putea să uite când îl văzuse plin de sânge ieșind dintr-un hotel de la periferie, fusese chinuit și violat și-i trebuiseră trei luni să iasă din nou din casă și încă avea coșmaruri, coșmarurile erau unul din motivele pentru care nu rămânea peste noapte cu partenerii săi, asta și faptul că avea grijă să-i curețe de bunuri. Avea doar paisprezece ani când se întâmplase și atunci promisese că avea să-și bată joc de toți, plânsese nopți întregi în liniște și renunța să iasă singur.
— Iubire, am ajuns. Ești bine?
— Nu știu.
— Ne întoarcem acasă, a propus blând înainte să-și așeze mâinile peste ale sale și să le strângă ușor.
— Ultima oară, numai vreau să calc aici.
— Nu vreau să te gândești că ești obligat să faci asta acum dacă nu te simți bine. Te iubesc prea mult să te văd atât de chinuit și abătut.
