— Mi-a fost dor de el.
Jimin se trezise cu o sete ieșită din comun, nu-și putea amintii cum ajunsese în camera lui Yoongi și cu atât mai puțin dacă Jungkook fusese acolo de la inceput. Și-a turnat într-o cană cafea și a pus lapte peste ea, durerea de cap și ușoara stare de amețeală cu care se trezise îl făceau să se simtă îndurerat și confuz, dacă nu s-ar fi trezit însetat ar fi rămas cuibărit lângă el.
— Omul acela mai trăiește? L-a întrebat pe Namjoon care își butona telefonul, îl lăsase pe Jin dormind și coborâse pentru doza să de cofeina zilnica și tutun, trecuse de unsprezece dimineața și el nu avea de gând să-și trezească iubitul pentru nimic în lume.
— Yoongi spunea că are hemoragie interna, moartea ar fi cea mai simpla alternativă.
Jimin a inspirat ușor pentru a se liniști. Era un monstru care distrusese viața unei persoane pe care nu o cunoștea. Dacă acel bărbat avea familie și copiii?
— Vino înapoi.
Glasul obosit și răgușit al lui Jungkook l-a făcut pe Jimin sa scape un chicotit și s-a relaxat când brațele puternice al bărbatului i-au înconjurat umerii.
— Hai înapoi.
— Am dormit suficient, Gguk.
— Gguk?
— Nu-ți place? Mi-a scăpat.
— Nu, nu ți-a scăpat, Namjoon a comentat și a râs. Tocmai îmi spunea cat de dor i-a fost de tine.
Jungkook a chicotit.
— Ți-a fost dor de mine?
— Du-te naibii, hyung! Pot sa nu răspund?
— Poți, a râs. Asta nu schimba situația, să știi. Te-ai foit toată noaptea până când te-ai cocoțat pe mine ca un koala.
— Puteai să mă dai la o parte foarte bine sau sa mergi sa dormi în alta camera, a comentat deranjat simțindu-se furios pe faptul că bărbatul făcea mișto de el pe tema asta.
— Calm, baby. Nu am spus că nu mi-a plăcut, mi-am luat câteva zile libere de la afacerile alea geniale, ce spui? Mergem să luăm prânzul împreună? Noi doi.
— Mi-ar face plăcere.
Jimin era o persoană foarte sinceră și își dorea să aibă parte de o relație frumoasă, o relație în care poate să fie el însuși și să-și poată exprima liber sentimentele. Îl plăcea mult pe Jungkook și-l considera o persoană foarte interesantă și obiectivă, impulsivă și ușor indecisă.
Era foarte nesigur pe ceea ce simțea, singurul sentiment pe care putea să-l identifice din marea de sentimente care îl chinuia era teama de a nu se ridica la nivelul așteptărilor bărbatului. Stătea întins în pat cu privirea ațintită pe tavan, Jungkook intrase primul la duș și el rămăsese să-l aștepte, căzuseră de comun acord să meargă la un restaurant simplu pentru a lua masa și să se plimbe prin oraș, se simțea tensionat și îngrijorat de ceea ce avea să urmeze. Și-a întors privirea spre ușa băii și a zâmbit slab, s-a ridicat și și-a luat lucrurile de pe scaunul de la birou.
— Ies repede.
Pentru prima dată Jungkook sesizase în vocea sa nesiguranță și încordare, inițial își dorise să-i spună adevărul parțial. Să-i spună că are un frate, un frate care a locuit toată viața lui pe unde a apucat și pe care a reușit să-l identifice tocmai acum și pe care își dorea să-l aducă lângă el dar, renunțase la acel gând în avion. Avea nevoie de o familie și de fratele său dar, nu putea să-l vadă pe Jimin asemenea unui frate și decisese să lase deoparte ideea cu fratele și testul, voia să se bucure de clipele petrecute lângă el, să creeze amintiri și, dacă cumva Jimin avea să afle adevărul, să nu aibă nici un regret.
— Cât de greu poate să fie să-l aștept? O să-i acord tot timpul de care are nevoie.
Jin reușise să-l convingă că, dacă Jimin începuse să simtă ceva pentru el trebuia să-i ofere timp și spațiu, știa că era o persoană îngrozitoare și-l tratase urât dar pentru prima dată în toată viața sa îi păsa de cineva înafară de propria sa persoană și era pregătit să aștepte.
— Mergem?
Privirea lui Jungkook s-a întors spre Jimin care era îmbrăcat într-o pereche de blugi rupți în genunchi și un hanorac supra dimensionat, a zâmbit și s-a apropiat de el.
— Îmi place cum arăți, a recunoscut cu sinceritate și l-a sărutat ușor pe buze. Îmi pare rău că te-am trimis aici și...
— Sunt o persoană de consum oricum, chiar tu ai spus asta. Putem doar să ne bucurăm de ziua asta? Trebuie să trag și un pui de somn înainte să mă întorc la vitrine.
— Vitrine? Cine crezi că te mai lasă pe tine să te întorci acolo?
— Și banii?
— Da-i dracu de bani, nu-mi mai pasă, nu te întorci acolo.
Nimeni nu avea să se mai atingă de el, degetele lui Jungkook s-au împleticit cu ale sale și l-a tras după el.
— Ție, eu nu am...
— Bani? Facem altfel, a propus făcându-i semn să iasă primul din cameră și s-a apropiat de urechea sa. Mergem la un hotel, ai grijă de mine și-ți voi da dublu.
Jimin s-a înfiorat și și-a ridicat privirea spre el.
— Adică vrei să avem doar o relație strict sexuală și nimic mai mult, am înțeles. Nu trebuie să te comporți frumos cu mine.
Pașii i s-au oprit brusc și și-a tras mâna din strânsoarea sa.
— Dacă asta îți dorești ai să mă găsești în camera șapte de la vila unde mergem cu clienții. Mi-a pieit pofta de mâncare.
— Nu am spus asta, idiot mic. Nu vreau să mai fi atins de alții împotriva voinței tale, nu este necesar să accepți să te culci cu mine dacă nu vrei. Mi se rupe, dacă ai nevoie de orice poți să ceri și ai să primești.
Brațele lui Jungkook l-au tras lângă el și i-a sărutat urechea dreaptă, nu intenționase să-l facă să se simtă ieftin dar nu știa ce altceva putea să facă pentru a îl ține departe de acei libidinoși, fusese uimit când aflase cât de rău îl bătuse pe acel bărbat și nu voia să-l pună în pericol. Nu avea nevoie disperată de bani pentru că afacerile îi mergeau oricum bine, cu sau fără fetele din vitrine și el avea nevoie de Jimin lângă el, voia să fie doar al lui. Cu o mișcare scurtă s-a poziționat în fața sa și i-a cuprins-o în căușul palmelor și l-a sărutat împingându-l ușor spre peretele din stânga sa, a continuat să-și frământe buzele cu ale sale mai mult forțat din cauza împotrivirii de care acesta dădea dovadă, i-a eliberat obrajii și și-a strecurat mâinile în spatele lui lipindu-l mai bine de el.
— A fost altfel, a murmurat vizibil uimit Jimin înainte să-și lase capul pe pieptul său.
— Nu le am eu cu sentimentele, mai mult cu poftele carnale.
— Carnale, spui?
Jimin a chicotit și i-a sărutat ușor buzele.
— Carnale sunt, a chicotit. Sunt înfometat, baby. Nu am mâncat nimic de ieri dimineață și vreau să mănânc ceva ca să pot avea energie să te pot satisface.
(..)
— O să ne certăm rău dacă în continuare o să o arzi pe salate.
Jimin și-a întors privirea spre el și a zâmbit slab când coapsa i-a fost strânsă. Nu voia să se îngrașe și să devină neatractiv pentru el, știa cât de curtat era de multe femei și nu voia să-l scape din mâini, se atașase mult de el și nu voia să-l piardă cu nici un chip.
— Vreau să arăt suficient de bine pentru tine.
— Ești perfect pentru mine, vreau să te simt cât mai repede.
