În lume existau două categorii de persoane, Jeon Jungkook și restul. Părerile celor din jur despre comportamentul, temperamentul și firea pe care bărbatul de douăzeci și nouă de ani le aveau însemnau fix nimic pentru că el, pentru că el, Jeon Jungkook putea să aibă tot ce își dorea fără să încerce prea mult.
Cine spunea că ajunsese în vârf datorită tatălui său sau a familiei sale se înșela amarnic, primise de partea vizibilă a iceberg-ului și muncise și își crease relații pe cont propriu în lumea exterioară și în lumea celor cu bani mulți. Începuse din cluburi, curse de mașini sau motoare, case de păpuși și ajunsese până la cei care transportau ilegal arme sau droguri, își riscase pielea de câteva ori și scăpase ca prin urechile acului de fiecare dată pentru că știa că avea o steluță norocoasă care îl veghea.
Imperiul său ocupa mai bine de jumătate din Dubai și era acționa majoritar în toate proiectele care se desfășurau și întăreau infrastructura acestuia, creșteau interesul turiștilor și, automat și afacerile sale aveau parte de creșteri colosale de trei, patru ori pe an. Fie că era vorba de magazinul de aur pe care îl deținea în cea mai mare piață de aur din lume sau de hotelurile de șase stele, circuitele de curse, resorturi, mici case de modă și alte spații comerciale totul era bine gândite de o echipă adunată din cele mai bune domenii pentru a ieși totul perfect fără să miște ceva mai mult decât două degete pentru a da aprobări și a semna acte.
Construcția unui hotel modest începuse în urmă cu două luni și decisese să facă o vizită neanunțată pe șantier pentru a vedea cum se desfășurau lucrările, nu-i plăcea să fie invitat sau să-și anunțe vizitele pentru că atunci totul avea să fie perfect la suprafață și putred în interior și asta îl enerva, nu că nu-l enervau o mulțime de lucruri oricum. Văzuse negru în fața ochilor când o parte de muncitori frecau menta și alții mai proști munceau, îi concediase pe toți cei care frecau menta pe banii lui și se asigurase că totul avea să decurgă după cum voia el.
Un zâmbet ștrengar și mișelesc s-a așternut pe fața sa când a intrat în dormitorul și a văzut mai multe haine răvășite pe pat, în mod normal, făcea urât când cineva îi atingea lucrurile și făcea dezordine dar, pentru prima oară s-a simțit bine văzând deranjul, și-a aruncat pe pat telefonul, portofelul și ceasul de mână și a intrat în baie. O înjurătură slabă i-a ieșit printre dinți în timp ce îl privea pe Jimin care se unduia sub jetul de apă și și-a mușcat lung buza de jos, era o imagine pe care voia să o vadă mai des.
O să fie interesant.
— Cine e?
— Eu sunt, continuă ceea ce făceai.
— Ieși naibii afară!
— Nici o șansă, baby boy.
Jimin nu avea de gând să se lase din nou atins de către Jungkook, nu în condițiile în care Taehyung fusese împușcat doar pentru că încercase să-l protejeze de lumea Prințului. Nu voia să fie privit asemenea unei jucării sexuale doar pentru că se simțea satisfăcut de bărbat și alesese să-l caute din propria inițiativă pentru a găsi câteva răspunsuri la întrebările sale, ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas acasă cu Taehyung și ar fi vorbit deschis cu el, acum realiza cât de mult greșise și cel mai probabil nu avea să fie iertat cu una cu două, nu după ce nu fusese în stare să scoată un cuvânt când fusese întrebat dacă îl iubește.
Când corpul i-a fost atins de către Jungkook a suspinat lung și aproape a căzut de propriile picioare, îi plăceau atingerile sale dar trebuie să-i demonstreze că nu era un bărbat de moravuri ușoare cu care el se putea distra după bunul său plac, s-a calmat singur și a răsucit robinetul și l-a îndreptat fără nici o reținere și părere de rău spre fața lui Jungkook.
