— Îmi pare rău, Jungkook.
La aceeași masă stăteau din nou, împrejurările erau diferite.
— Pot înțelege.
— Știu, a aprobat și s-a ridicat de pe scaun sub privirea sa atentă, și-a recuperat telefonul și l-a pus în buzunarul pantalonilor pe care îi purta. Taehyung trebuie sa ajungă.
— O să te mai revăd vreodată?
— Cine știe?
Era trist, Jungkook era cu adevărat trist privindu-l pe Jimin care erau mult mai rănit decât lăsa să se vadă, suferea și învățase să sufere în liniște fără a atrage atenția sa. Dacă l-ar fi ascultat pe Jin de la inceput nu s-ar fi ajuns aici, era conștient că greșise și continuase sa o facă zi după zi.
— Te iubesc, Jimin.
— Am văzut cât mă iubești, a plescăit nemulțumit din buze și a expirat ușurat când a auzit ușa de la intrare.
— Jimina?
Niciodată Taehyung nu avea să-l lase la greu pe Jimin, fusese singura persoana care îl iubise cu adevărat fara să aibă vreun interes și venise într-un suflet la aflarea veștii că Jimin încercase să fugă de la Jungkook. Însuși Jungkook il contactase măcinat de gânduri rele, îi transferase o sumă destul de mare in contul său bancar și promisese că avea să îi întrețină in continuare indiferent de decizia pe care Jimin avea să o ia. A privit trist cum fața i s-a luminat când Taehyung a intrat în bucătărie, a dat din cap in semn de salut spre el și s-a ridicat, a luat o țigară din pachet și a aprins-o.
— Rămâne cum am vorbit.
— O să am grijă de el așa cum am avut atâția ani.
O stare de greață l-a cuprins brusc pe Jungkook privindu-l pe Jimin care s-a afundat in brațele sale, și-a privit cu o grimasa urâtă prietenul care se schimbase destul de mult. Se apucase serios de sala pentru că își dorea să îi poată proteja pe cei dragi lui, purta un maieu supra dimensionat și pe brațul drept avea un tatuaj indescifrabil pentru Jungkook, fizionomia i se schimbase, mușchii îi se cunoștea pe sub haine și asta îl făcea chiar pe Jungkook sa se simtă invidios.
— Nu ești fericit să mă vezi, a constat în timp ce ii mângâia spatele lui Jimin.
— Situația e de așa natură încât nu pot să mă bucur.
— Tu ai vrut să fie așa.
Nu plângea, Jimin știa că că nu avea de ce sa plâng având în vedere că își bătuse atâta timp joc de el și de sentimentele sale, și-a ridicat privirea spre Taehyung și a zâmbit.
— Iartă-mă.
— Nu am de ce sa te iert, baby. Nu ai făcut nimic greșit. Unde îți e ghipsul?
Jimin a ridicat din umeri și și-a întors privirea spre Jungkook.
— Nu vreau sa mai aud nimic de tine, mincinosule.
Cu acestea fiind spuse, Jimin a trecut pe langa Taehyung care l-a privit trist pe Jungkook, știa că el fusese prima și unica persoana la care ținuse vreodată cu adevărat și putea să-l înțeleagă cumva.
— Măcar o zi, măcar o zi mi-aș fi dorit să fim o familie adevărată.
— Ți-am spus că o să-l piezi, te-a durut in cur. Felicitări, prințule.
Jimin stătea rezemat de perete, voia să plece cat mai departe de locul acela. Nu se gândise că avea să se ajungă aici, nu închisese un ochi doua nopți și nu voia să mai fie bătaia de joc a unei persoane lipsite de scrupule, indiferent de cat se chinuiseră fusese înzecit mai fericit cu Taehyung decât cu el.
— Ești bine?
— Vreau doar sa plec cat mai departe de locul asta.
In ciuda staturii sale impresionante, Taehyung rămăsese aceași fire calda și protectivă. I-a înconjura corpul cu brațul drept și și-a băgat fara nici o jenă nasul în părul său.
— Așa cum îmi aminteam.
Jimin a roșit făcându-l sa chicotească, îl durea tot sufletul și nu-i venea să creadă că cel pe care îl mințise venise după el să-l ia. Nu avea curajul sa vorbească despre ceea ce se întâmplase cu o seara înainte în apartamentul închiriat, scandalul izbucnise din cauza geloziei deplasate a lui Jungkook si a dorinței sale arzătoare de sex, îl refuzase și se închisese in dormitor și adormise când fusese trezit de zgomotul din sufragerie și gemetele înfundate pe care nu le recunoaștea, fusese distrus gandindu-se că bărbatul trecuse atât de ușor peste respingerea să, își scosese ghipsul și plecase de nebun prin oraș doar, doar, avea să uite totul.
— Mi-ai lipsit mult, să știi.
A zâmbit timid când piciorul i-a fost strâns ușor de către Taehyung, s-a răsucit cu fața spre el și a chicotit, și-a coborât mâna spre a sa și a strâns-o ușor.
— Mulțumesc.
— Nu ai de ce să-mi mulțumești, sentimentele mele sunt aceleași. Nu-mi pasă dacă îl iubești pe el, tot am să grijă de tine.
— Indiferent de cat de greu ne-a fost, mereu am fost fericiți. Nu a..
— Nu-l vorbii de rău doar pentru că ești supărat, o să-ți treacă la un moment. Nu uita că totuși, el este unica ta rudă.
— Unde mergem?
— Nu am nici cea mai vaga idee, a recunoscut senin și Jimin a început să râdă.
— California?
— California sa fie.
In urma a rămas Jungkook, crezuse întotdeauna că totul i se cuvenea datorită poziției sale recunoscuta in Dubai și niciodată nu se gândise la consecințele din urma acțiunilor sale. Prinț sau nu, oamenii nu-i putea tine cu forța lângă el și, că îi plăcea sau nu, Jimin il făcuse să iubească.
Doar o zi, o singura zi fusese suficientă pentru a distruge o legătură care părea indestructibilă.
