Nici unul nu scosese un sunet toată seara, chiar dacă se comportaseră ca de obicei, nu îndrăzniseră sa scoată nici un sunet de teamă să nu se rănească unul pe altul. Adormiseră separați, cererea lui Jimin care peste noapte se mutase in canapea. Stăteau unul într-un capăt la mesei și celălalt în capul opus, cafeaua li se racise și Jungkook fumase mai bine de jumătate de pachet de țigări, știa că îl deranja fumatul in casă pe Jimin si voia să-l determine sa spună ceva, orice.
— Încetează.
Privirea lui Jimin era ațintită asupra conținutului cănii pe care îl amesteca absent, nu se atinsese nici de cafea și nici de cornurile cu unt pe care Jungkook le comandase.
— Îmi pare rău.
— Știu, a recunoscut și a oftat. Și mie îmi pare.
— Nu are de ce să-ți pară ție rau, vina e mea.
— E doar vina mea.
— Nu văd de ce să-ți pară ție rau.
— Îmi pare rău că am pus prea mult suflet într-o relație care nu are nici un viitor.
— Promit sa mă sc—
— Promisiunile nu sunt făcute pentru a fi încălcate, nu mă întrebi cum de știu că m-ai înșelat?
Privirea i s-a ridicat într-un final din cafea și a zâmbit slab și obosit, durere pe care o avea din cauza entorsei nu se compara cu ceea ce simțea din cauza lui Jungkook.
— Nu știai, a bombănit. Ai vrut să vezi cum reacționez și...
— Te iubesc, Jungkook. Acum câteva luni te băteai cu pumnul în piept că nu m-ai înșela niciodată și fix asta ai făcut, as putea sa te iert dar, nu vreau.
— Știi bine că..
— Știu, ți-ai dorit altceva in pat pe langa monotonul de mine. Ne dorim lucruri diferite, Gguk. Eu îmi doresc o familie, o persoana care sa mă iubească și să mă respecte așa monoton cum sunt eu și un copil, obișnuiam să visez la asta când tu nu erai cu mine.
— N-am ce sa comentez la adresa ta, Jiminie. Ești tot ce își poarte dorii cineva doar că ..
— Tu nu ești făcut pentru așa ceva, știu. De aceea cred că este cel mai bine sa ne despărțim, fiecare pe drumul lui.
— Să ne ce? A pufnit și a trântit cana de cafea împreună cu scrumiera pe jos. Te-ai tâmpit?
— De fapt, stai, niciodată nu am avut o relație. Mi-am strâns deja lucrurile, am vorbit și cu Jae si o să mă întorc în Coreea, o să-mi caut familia și mai vad.
Jungkook era pregătit pentru orice fel de pedeapsa și totuși, să se despartă? A înjurat printre buze și și-a lăsat fața în palme, era afectat, al dracului de afectat și nu avea de gând să-l lase cel taia pe el capul, ce conta că avea să joace toate cărțile pe care le avea. L-a urmărit cum s-a ridicat și s-a sprijinit de perete pentru a ieși din bucătărie, s-a ridicat la rândul său și și-a înconjurat brațele în jurul său.
— Vrei să-ți găsești familia?
— Dă-mi drumul!
Mai bine îl ura pentru că îi ascunsese adevărul decât să se despartă de el și să nu-l mai vadă niciodată.
— Răspunde! Vrei să-ți întâlnești familia?!
— Nu țipa! Și da! Vreau.
— Bine, uită-te la mine. Eu sunt fratele tău mai mare, tatăl tău e dispărut de pe fața pământului și asemenea și mama noastră! La fel și tata, suntem singuri pe lume, înțelegi!
— N-are cum!
— Poate că nu vrei sa fim împreună! Și poate că sună greu de crezut și nebunesc ceea ce spun dar, ești fratele meu, fie că îți convine, fie că nu!
Sincer sa fie, pe Jungkook il durea in cur de faptul că Jimin ii era frate, niciodată nu pusese pret pe relațiile de sânge din cauza că încrederea îi fusese trădată de propria mamă. Trebuia să-l țină cu orice preț pe Jimin lângă el, îl iubea și nu avea să recunoască prea curând asta. Dacă el își dorea o familie și voia o relație bună, avea să o facă.
— Minți!
— Jiminie...
— Nu are cum!
— Mama e moarta? Și... Cum ai lăsat să fie așa ceva posibil!
— Îmi pare rău.
— Ce fel de om ești?! De când știi?!
— Câteva luni..
— Poftim? A pufnit și și-a rezemat de masa. Știi de câteva luni și mie nu mi-ai spus ?! Te-ai culcat cu mine, omule! Am făcut sex cu propriul frate!
— Jimi..
— Îmi e scârbă de tine! Ai auzit? Îmi e scârbă!
Nu știa dacă se simțea rănit de faptul că fusese înșelat, de faptul că părinții săi nu mai erau sau, de faptul că își imaginase o viață lângă propriul frate cu care făcuse de sex de prea multe ori ori, a început să plângă gandindu-se la cat de prost era.
— Vino aici, l-a rugat fiind uimit de mulțimea de lacrimi care îi curgeau șiroaie pe față, l-a îmbrățișat strâns și i-a sărutat părul. N-am vrut sa te rănesc.
Nu suporta să-l vadă așa, s-a așezat pe scaun și l-a forțat să se așeze in poala sa. Știa că așa avea să se întâmple când adevărul avea să se afle, regreta că îl făcuse să sufere in așa hal, a continuat să-l pupe pe unde nimerea fără să-l mai intereseze altceva.
— Gata, Jiminie, nu plânge. De ce sa plângi pentru un prost?
— Îl iubesc pe prostul asta și întotdeauna mi-am dorit o familie cu el, a biguit printre lacrimi și s-a desprins de pieptul său. Mă doare așa rău, m-ai mințit, Gguk. Piciorul mă doare, sufletul mă doare...
— Pupă Gguk și trece, a propus și l-a ridicat cu fundul pe masa, s-a apropiat de glezna sa și a pupat-o scurt.
— Vreau să mă conving, te rog.
— Bine, o sa caut o clinica să ne convingem împreună, bine?
Liniștea s-a așternut între ei, singurele sunete care se mai auzeau era suspinele lui Jimin care cedase și se afundase cu totul în brațele sale. Și-a ridicat după multe minute privirea spre Jungkook care privea absent tavanul, nu știa ce aveam să facă și cum o dreagă. Dacă totuși se înșelase?
— Ai adormit plângând, îmi pare rău.
— Mă doare piciorul, a mormăit învins. Ai găsit clinică?
— Da, am găsit. Trebuie sa fim acolo la șase.
— Dacă nu ai dreptate, nu ai să mă vezi niciodată.
Jungkook a aprobat și a zâmbit, exista o speranță sa nu-l piardă de tot.
— O să am grijă de tine orice ar fi, Jiminie. Promit.
— Nu mai promite nimic, Gguk. Nu te ții de promisiuni niciodată.
