Atunci când Luke ajunge o pot auzi pe mama cum îi spune că îl va conduce până la noi, așa că nici nu mă mai obosesc să mă dau jos din pat. Sinceră să fiu, nici nu prea știu dacă aș fi avut de gând, asta indiferent de cât de rătăcios sună. Până acum, cred că Luke e deja obișnuit cu firea mea leneșă. Nu am ce să fac, e de parcă îmi curge prin vene lenea și e un sentiment de care scapi cu greu.
Imediat ce ușa de la camera mea se deschide, îmi ridic privirea din telefon în același timp cu Ellie, privindu-l pe Luke. Acesta se uită timid prin crăpătura ușii, cu mama la câțiva pași în spatele lui, neștiind dacă să intre sau dacă să aștepte să fie invitat înăuntru, nu până când mă trezesc să spun:
— Intră odată înăuntru, nătărăule!
Își dă ochii peste cap, ușor amuzat și cu un zâmbet strâmb în colțul gurii. Își trece o mână prin păr, iar după ce intră în cameră și îi zâmbește cu toți dinții mamei mele, închide ușa în urma lui. Când mă privește, pare fericit și eliberat să vadă o față cunoscută, dar apoi privirea îi cade pe Ellie, care pare că îi analizează și cel mai mic detaliu. Luke se uită la ea de parcă nu a mai văzut o fată de sute de ani, iar apoi obrajii i se îmbujorează când observă că și eu, dar și Ellie l-am prins holbându-se. Ellie decide să fie cea care să facă primul pas spre începerea unei prietenii între ei, așa că se ridică în picioare și își întinde mâna în față pentru ca acesta să i-o strângă.
— Ellie Marie Clayton la misiune, chicotește ea, ferindu-și un fir de păr de pe chip cu cealaltă mână. Și nici nu am de gând să încerc să îl găsesc vinovat pe Luke de faptul că se fâsticește în halul acesta sau orice ar fi asta, pentru că prietena mea pare că radiază și arată bestial. Dacă aș fi fost un băiat sau dacă sexualitatea mea ar fi fost cu totul alta, cu siguranță m-aș fi împiedicat în propriile picioare doar uitându-mă la ea.
— Luke, spune el simplu, încercând să privească oriunde altundeva înafară de fața ei, în timp ce îi apucă mâna într-a lui. Observ cum acest lucru o induce în eroare pe Ellie și probabil că se întreabă în sinea ei ce a făcut greșit, fără a realiza că Luke încearcă să nu bage de seamă cât de drăguță. Cât de naivă poate fi, ugh!.. Dar hei! Poate că totul este doar în capul meu! Deși, când vine vorba de persoane care plac pe cineva sau îndrăgostite de cineva până peste cap, sunt ca un GPS... GPS-ul iubirii.
Bat ușor cu mâna în salteaua patului meu, indicând ca acesta să ia loc cu noi și face fix asta, timp în care Ellie dă și ea ocol patului pentru a ni se alătura. Pentru următoarele ore continuăm să vorbim despre cât mai multe lucruri posibile, în încercarea de a-i face pe cei doi să se cunoască mai bine și poate chiar și în încercarea de a mă face pe mine să-i cunosc mai bine. Până la urmă, mereu poți învăța ceva nou despre o persoană... Mai ales despre una despre care credeai că știi totul.
CITEȘTI
Viața în roz sau gri?
Novela JuvenilViața... Viața poate fi de două culori: roz sau gri. Poate că majoritatea persoanelor nu realizează care dintre cele două culori le caracterizează viața, dar la un moment dat, în viața fiecăruia există un punct în care ne dăm seama de acest lucru. ...