PROLOG

7.7K 183 10
                                    

Prolog


Erik

                Și uite cum  deținătorul celui  mai mare lanț hotelier din New York , este pus la pământ de o mică problemă , poate părea mică pentru unii dar sigur pentru mine nu e , și acest lucru mă neliniștește de o vreme .
    Și toată agitația asta doar îmi îngreunează procesul de gândire, așa că de o vreme îmi doresc să merg  acolo unde m-am născut .
     Măcar pentru o vreme , să mai ies din rutina , și să mă detașez de la toate problemele de aici , și am găsit și soluția , proaspătul hotel  cumpărat mă va ajuta să îmi vină  pofta de viată , alte persoane , alte caractere, o sa revin cu forțe  proaspete și voi vedea cum o să rezolv problema care mă macină de la o vreme .

Flash back
În urmă cu 20 de ani începe viata  mea după ce părinții mei naturali scăpaseră de mine aruncându-mă in stradă  fără sa le pese dacă mai trăiesc sau mor . Ma găsit un cuplu foarte frumos care nu le-a păsat că sunt mai mult mort decât viu. După câteva săptămâni de mâncat doar ce îmi dădeau trecătorii , și de îndurat frigul , frica și  foamea  , cineva acolo sus mi-a arătat că există si alt fel de persoane , mai bune. Acest cuplu venise in Romania să viziteze frumusețile acesteia . Dar nenorocirea se abătuse și  peste ei își căutau propria fiică , care se pierduse cu câteva luni înainte , dar în  zadar nu au reușit nimic cu toate că au încercat tot ce e omenește posibil . Soția lui era in prag să își ia viata când au dat peste mine pe stradă, în starea în care eram nu te puteai apropia foarte mult de mine , de fapt nu lăsăm pe nimeni să mă atingă dar căldura cu care mi-a vorbit femeia aceea îmi dădea siguranța , și atunci nu am mai fugit ca in restul daților când cineva voia să mă ajute . Atunci a fost momentul in care am plecat din țară și  nu m-am mai întors până acum .

Sfârșit Flash Back
   


Evelyn

După ce mi-am terminat treaba pe astăzi , mă așez cât pot eu de confortabil pe un scaun din camera personalului , nu e mare lucru doua scaune , o masă si un cuier . Ai crede că la ditamai hotelul ai și ceva confort. Ce e drept e că , e destul de mult confort , ce tot vorbesc e lux peste tot de poți sa iei masa de pe jos . Dar nu pentru angajați ei sunt plătiți să le facă pe plac bogătașilor. Asta e altă poveste nu vreau să îmi amărăsc zilele mai rău de cât sunt.
Abia aștept sa plec acasă și mă gândesc, cum sa schimbat viața mea după moartea părinților mei .

Flash back

De mică am înfruntat destul de multe greutăți și nu mi-a fost deloc ușor sa mă strecor prin lumea asta crudă și nemiloasă în urmă cu un an mi-am pierdut părinții într-un accident de mașină . Stăteam undeva la tara când  părinții mei au hotărât  să ne mutăm la oraș ca să îmi ofere o educație mai bună . 
      Timpul a trecut si am intrat la facultate , având bursă , nu îmi permiteam să lipsesc sau să nu îmi dau  interesul , ce e drept îmi place să învăț și  chiar dacă  nu era așa , nu puteam să  îmi bat joc de eforturile părinților mei să  îmi ofere , o șansa la o viată mai bună. Viața mea sa schimbat într-o zi nefastă , nici nu îmi închipuiam că era ultima dată  când aveam să o sărut pe obraz pe mama , sau să beau cafeaua cu tata și să programăm toată ziua , era un om calculat și organizat , fața de mama care era de o calmitate ieșita din comun . Termin orele și  tocmai plecam de la facultate când aud o bubuitură foarte mare inițial nu ma interesat foarte mult, de obicei se aud astfel de sunete  , dar detaliul observat mi-a rupt lumea in două , o mana de femeie care avea aceeași brățara pe care i-o dăruisem eu mamei de ziua ei . Mă apropii  temătoare de  cum am realizat că ei sunt , am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare . Ei nu călătoreau des cu mașina , decât la cumpărături și cam atât , tata prefera sa meargă in locurile apropriate de casa si pe jos , zicea că în vremea lui toți mergeau pe jos , acum i-a stricat modernismul , mi-a luat 2 luni sa îl conving să își ia cel mai simplu model de  telefon ca sa putem ține legătura. Dar acum toate astea au luat sfârșit , dacă șoferul celeilalte mașini respecta regulile de circulație si nu îi izbea în plin în intersecția în care mă aflu eu acum. Când am realizat de fapt gravitatea situației lumea pe care o știam se terminase , totul se terminase . Am renunțat și la facultate chiar in ultimul an , dar nu am mai reușit să mă concentrez eram un mort viu și nu reușeai să comunici cu mine , nu mai mâncam  și nu mai ieșeam din casă cu zilele dar cu  ajutorul prietenei mele care îi mulțumesc că nu a renunțat la mine am reușit sa nu mor cel puțin , și surprinzător se pare că a reușit să mă țină pe linia de plutire.  Ajunsesem sa nu mai îmi pese dacă mor sau  trăiesc , pot spune că am făcut și o mică depresie dar tot împinsa de ea am fost și la cateva ședințe la un psiholog din oraș , pot spune că au ajutat enorm , și  dacă nu era  ea stâlpul meu de susținere , cred că îmi  puneam  capăt zilelor . Acum mi-am mai revenit puțin și am decis că nimeni nu o să poată sa își bată joc de mine . Și așa am ajuns să lucrez ca și cameristă la un hotel renumit din oraș.
Sfârșit flash back
Mă trezește din melancolia picată , Roxana care mă roagă ca înainte să plec trebuie duc un ceai la o cameră , și să am grijă că e foarte important cine știe ce copil de bogătaș o fii , super acum sigur o să pierd  transportul.

TOATE DREPTURILE DE AUTOR SUNT REZERVATE  LorenysBya

Intalnind-o pe ea ** In Curs De Editare**Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum