Intalnind-o pe ea ** In Curs De Editare**

capitolul 24

Dupa cateva minute de liniste mama lui Erik incepe sa vorbeasca .
-Nu imi vine sa cred ca in tot timpul acesta am stat cu fata mea in aceeasi casa si eu nu am stiut .
-C..ce?
-Da tu esti fetita mea pierduta , nici nu stii cat am plans si cat m-am rugat la Dumnezeu sa mai pot sa imi vad fata o data , sa o strang in brate . Colierul pe care il porti este al meu . Inainte de acea plecare ti l-am pus la gat aratai asai minunat cu el , asa dulce . Sti cum e viata , probabil crezi ca te-am abandonat acolo si mi-am vazut de viata. Dar nu e asa in fiecare luna timp de un an am venit sa te caut prin toate spitalele , prin toate orfelinatele. Am facut tot ce era posibil sa incerc sa dau de tine , dar parca te evaporasei ,nimeni nu te vazuse sau auzise de tine , disparusei efectiv . Atunci am realizat ca viata mea nu o sa mai poata fii la fel. Am plecat de fiecare data dezamagita din acel loc . In ultima mea vizita am gasit un baietel , aprope lesinat pe strada nemancat si batut. Atunci m-am gandit ca pot sa ajut pe cineva si sa mai scap de suferita. Ajunsesem rau , nu mai mancam , nu mai dormeam , ce pot sa zic o umbra. Atunci sotul meu a luat decizia sa nu ma mai duc in Romania si sa am grija de acel suflet.
Ma uit la ea uimita si nu pot sa cred prin cata suferinta a trecut de-a lungul vietii.
-Eric e baiatul asai?
-Da , el este . Nu stiu daca am reusit sa il cresc si educ asa cum mi-am dorit , dar eu sunt foarte mandra de el . Bine mai are si el scapari ca orice om dar e baiat bun .
-Stiu si de asta il iubesc asa mult .
- Acum ca mi-am recuperat fiica sunt un om implinit , si nu mai vreau sa pleci de langa mine orice ar fii.
-Nu o sa mai plec , asta e sigur.
-Erik unde e , deja este trecut de ora 22:00 .
-Nu stiu a zis ca era in trafic , dar acum doua ore.
-Suna-l sper sa nu se fii intamplat ceva , a intarziat destul de mult .
-Imediat.
Incerc de mai bine de 30 de minute sa dau de el dar are telefonul inchis , acum chiar ma panichez . Sun toti prietenii lui si ei chiar nu stiu nimic de el .
Cand sunt gata sa mai incerc sa sun si sa plec in cautarea lui , aud telefonul sunand.
-Buna ziua suntem de la spitalul de urgente . Am gasit telefonul acesta in posesia pacientului. A avut un accident grav , va rog daca stiti ceva de familia lui sa ii anuntati sa vina de urgenta.
In momentul acela , genunchii mi-au cedat si am facut contact cu parchetul .
***
Dupa 15 minute de la aflarea vestii am urcat in masina impreuna cu mama si acum ma aflu la spital , intreband disperata pe toata lumea de Erik.
Intru in salonul lui , si il gasesc intins in pat cu bandaj in jurul capului si piciorului.
Doamne sper sa nu fie grav , soarta isi bate joc de mine , de ce nu pot sa fiu fericita complet . Tot ce imi doresc in momentul de fata este ca Erik sa se faca bine . Stau in fata patului si il privesc cu doarme , cum am ajuns in situatia asta. Imi e practic imposibil sa imposibil sa imi retin lacrimile si le las sa curga pe obraz .
Ies apoi din salon si o caut pe mama , in toata graba mea am lasat-o in urma .

Stiu sunt mai scurte. O sa incerc sa le fac mai lungi
Aaa da si scuze daca mai sunt greseli