Capcana Seducției

Capitolul 8

Elena

Supraviețuisem următoarelor zile cu Cole, fără ca vreunul din noi să-l omoare pe celălalt. Având în vedere tensiunea continuă dintre noi, era o mare victorie. M-am felicitat în gând pentru această realizare, în timp ce mă îndreptam spre atelierul meu de croitorie, improvizat la sediul firmei lui.

Era prânz și soarele ardea, astfel că în drumul meu de la restaurantul unde serveam prânzul, am comandat câteva înghețate pentru angajatele mele și personalul ce mă ajuta din cadrul firmei de transport. Știam că eforturile mele, izvorâte din dorința de pace, aveau să-mi fie răsplătite doar cu o încruntătură de reproș din partea lui.

Cole se încrunta des. De fapt, de fiecare dată când se uită la mine, are o încruntătură dezaprobatoare. Nu știam însă ce demon rebel mă îndemna, chiar și așa, să-l provoc. Cole era ca o furtună gata să izbucnească. Eu o așteptam. Nu mai suportam această atmosferă întunecată și tulbure dintre noi.

Mai bine să izbucnească furtuna și să limpezească atmosfera, decât să continue mocnit. I-am propus să merg eu la personalul ce necesită probe de costume, însă el nici nu a vrut să audă. Mai mult, Nate se oferise să mă însoțească.

— Ocupă-te de atelierul tău și lasă-mă pe mine să mă ocup ca personalul să fie aici.

Acea remarcă a atras o atitudine sfidătoare și o privire încruntată din partea mea.

— La atelier termin lucrul la ora douăsprezece. Apoi trebuie să aștept piloții pentru a doua zi, sau următoarea zi, când ei își încheie zborul.

— Mergi la atelierul tău, atunci, a zis.

— Mi-ai spus să nu mă apuc de alte proiecte, că îl vrei pe acesta gata cât mai curând, i-am reamintit.

— Găsește-ți altă ocupație. Dar stai departe de mine și oamenii mei.

Ca după majoritatea întâlnirilor noastre, Cole plecase bombănind. Am urcat la etajul doi al clădirii și m-am apropiat de angajatele atelierului meu.

— M-am gândit că meritați o pauză, am zis zâmbitoare.

Veselia mea era un răspuns deliberant la privirea întunecată pe care Cole mi-o aruncă pe hol, când mi-a zărit înghețatele și limonada.

— Foarte drăguț din partea ta, a zis Nate. Înghețată și limonadă.

Personalul prezent, schimbară amabilități cu mine, de parcă era o zi duminicală și nu o zi de lucru.

Cole ne-a întors spatele și eu am zis:

— Cole, tu nu vrei? am întrebat.

M-a privit câteva clipe, încruntat ca de obicei.

— Nu, mulțumesc.

Mi-a întors spatele și se îndreptă spre biroul lui, lăsând însă ușa deschisă.

— Ai făcut o treabă bună, a zis Nate.

Eu nu eram deloc atentă la conversația pe care Nate o avea cu mine.  Mă uitam la fața lui care zâmbea leneș, dar îl căutam pe Cole, ochii lui reci și privirea aceea încruntată pe care mi-o adresa. Am luat tava de pe măsuța improvizată în atelier și pe când o duceam spre bucătăria improvizată, Nate a zis:

— Hopa, ia stai așa.

— Ce-i?

— Ţi-a căzut din îngheţată pe guler, trebuie să fi căzut pe când ai urcat cu liftul. S-a şi topit.

— Unde? aproape că m-am agitat eu la gândul că tocmai bluza albă preferată  se pătase.

— Stai așa..ah, la dracu', o parte s-a dus sub guler.