Snape | Master Of Dementors

15. Promises

*media: Abus Severus Potter *

-Crezi că putem vorbi într-un loc mai liniștit? O întrebă băiatul cu ochi verzi și păr răvășit, vizibil intimidat de privirile aruncate de elevii adunați pe hol care tocmai se pregăteau sa le ia locul în sala de clasă.

-Ar trebui să-mi iau lucrurile din cameră înainte de... Începuse să îi refuze propunerea, oprindu-se însă și scuturand din cap, regândindu-și răspunsul. Sigur.

Albus îi zâmbi ușurat, și îi făcu semn cu mana sa îl urmeze.
Îl urmă tot drumul până la podul suspendat fără să pună vreo întrebare. 
Era un loc izolat, și, cum stateau amândoi aplecați peste balustradă, admirând priveliștea oferită de domeniul castelului, puteau observa cu ușurință orice apariție care nu era bine venită dinspre fiecare capăt al podului.
În afara cazului în care cineva era invizibil sau plutind pe matură sub pot, era imposibil să le audă discuția.

Deci voia să vorbim despre aia... Cugetă Danneel. Probabil va încerca un șantaj? Cupa caselor în schimbul tăcerii lui? Nu... Până și el și-ar fi dat seama că un astfel de târg ar fi fost de neacceptat.
Își întoarse privirea curioasă spre profilul brunetului. Avea obrajii roșii și încerca să pară fascinat de ceva din depărtare.
Cât de mult avea de gând să tragă de timp? Mai bine să termine asta o dată.

- Cred că e destul de izolat. Sparse Danny tăcerea iar băiatul se întoarse spre ea, cu obrajii roșindui-se și mai tare. Despre ce era asta?

-Da...e...destul de izolat... Repetă el în lipsa unui răspuns mai bun.

- Despre ce voiai sa vorbim? Îl presă în continuare.

-Voiam să-ți spun...să ți spun... Mai mult să-ți cer...
Se bâlbâi, apoi, îndreptându-si privirea în pământ și strângând-și mâinile în pumni, scoase prima frază coerentă.

-Voiam să ți cer scuze - pentru tot - am fost un idiot, să cred tot ce îmi spunea James despre tine... despre voi... Și știu că probabil orice am să spun acum e degeaba, pentru că deja am făcut ce am făcut... Dar voiam să știi că îmi pare rău. Pentru tot.
Își ridică într un final privirea, ca să i o întâlnească pe a ei.

Era șocată.
Se așteptase la o mulțime de lucruri, dar asta nu fusese unul dintre ele. Nici pe departe.

-Tu nu ai făcut nimic, era James care... Ii luă ea apărarea, șocându-se pe sine în continuare când își auzi propria voce.

-Ba am făcut! Am făcut destule. Nu pe holuri sau direct ca și James, dar am făcut. Și îmi e rușine cu asta.
Nici nu m-am gândit, nu am vrut să gândesc că e posibil ca el sau oricine din casa mea să se însele. Asa că am preferat să cred ce era mai ușor: că tu ești... Asa cum spun ei... Și că noi suntem marii eroi...
Când defapt...
Înghiți în sec cu greutate apoi, parcă cu tot sângele părăsindu-i fața, și privind în zare, departe de Danny, șopti.
L-am văzut pe James făcând aceeași vrajă pe un Slytherin. Apoi vrajindu-l să stea atârnat cu capul în jos toată noaptea pe un coridor necirculat. N-am înțeles... N-am înțeles până acum cât de crud...cat de speriat trebuia să fie...
E pur și simplu...

- Greșit. termină Danny pentru el, și se sprijini și ea cu coatele de balustradă, lângă el.

- Da... Și nu am făcut nimic. Nimeni nu a făcut. Credeam mereu că noi suntem mai buni, că Gryffindor e mai bun, când de fapt nu suntem altceva decât bătăuși și agresori.  Își lasă capul în palme, învins.