Snape | Master Of Dementors

11. Knowledge Is Power

*media: Historia Bloom *

-Danneel! Vocea Historiei o trezi la realitate. Se opri in loc, dar nu se întoarse. Trebuie sa vorbim. Continuă blonda, iar Danny ii simți mâna inmănușată apucand-o de brat.

Se lasă condusă de ea, până într-o sala de clasă goală, și închise ușa în urma lor. Danneel se sprijini de o bancă oarecare, și o privi din cap pana în picioare. Arata destul de răvășită, nu mai avea același aer de perfecțiune pe care îl emana de obicei împreună cu sora ei. Părea deosebit de tristă, și avea ochii umflați și roșii.

Danny o privi, fără sa schițeze vreo emoție. Nu va face asta mai ușor pentru ea, dacă nu e sigură ca ar trebui sa știe, poate ca atunci e mai bine să nu afle nimic.

Historia o privi pentru o secundă, îngrozită, apoi își concentră privirea spre podeaua din piatră, pătată cu fel de fel de elixire.

Danny simți un fior de neliniște cuprinzând-o, dar se luptă ca să îl ignore. Ramase impasibilă. Expirând întrerupt, Historia își făcu curaj și șopti:
-Eu... Trebuie să... Să îți spun ceva...
Danny nu răspunse, ci așteptă ca ea sa continue.

-Am nevoie de ajutorul tău! Nu pot controla asta! Ar fi trebuit să îți spun de mult! Izbugni, țintuind-o cu privirea, aproape la fel cum făcuse și cu câteva ore în urmă, și cum se întâmplase de multe alte ori înainte.

Danny încercă din răsputeri sa își abată privirea, dar nu reuși decât sa rămână nemișcată, sprijinită de banca uzată, și pierdută în ochii albaștri hipnotici.
Înainte sa realizeze, senzația de panică o cuprinse, și își simți mâinile inclestandu-se în marginea băncii, pieptul ridicându-se în mișcări rapide și superficiale.

Și ca și cum realizarea ii dăduse o putere ascunsă, își recăpăta controlul asupra corpului și își închise strâns ochii.

-Nu! Nu! Nu... Auzi vocea spartă a Historiei, apoi pașii ei îndepărtându-se.

Își deschise ochii, încă respirând sacadat, în încercarea de a se calma. Historia se prelinse în jos pe cadrul ușii, iar acum stătea ghemuită, cu capul în mâini, șoptind aceleasi cuvinte.

Simți efortul de a-și mobiliza corpul în direcția ei, mult mai accentuat decât în mod natural, de parcă corpul ei încerca să o protejeze de pericolul iminent. Din nou, se luptă cu sentimentul, și ingenunchiase în fața fetei.

-Historia... Șopti blând, încercând sa o atingă pe umăr.

-Nu face asta! Tipă ea, scuturandu-si umărul, și ridicându-și privirea pentru o fracțiune de secundă. Nu vreau sa te rănesc...

Dar dupa cum i se spuse de atâtea ori, încăpățânarea ii curgea prin vene, asa că Danny își plasă mana ferm pe umărul fetei.

-Nu mi-e teamă de tine. Vreau sa te ajut. Uită te la mine. Ii spuse ea la fel de blând, strangandu-i umărul încurajator.

Historia ezită, dar își ridică capul dintre genunchi, fără sa o privească direct în ochi.

-Dar înainte trebuie sa știu. Continuă Danneel.

După o secundă de ezitare, Historia își șterse lacrimile de pe obraji și începu cu vocea tremurândă:

-Sunt... Nici eu nu înțeleg ce sunt! E atât de confuz. Izbugni din nou în plâns.

- Shhh. E okay. Începe... Cu începutul.

Își trase nasul zgomotos, gest total lipsit de maniere, pe care Danny nu credea ca o va vedea pe Historia vreodată făcându-l, din moment ce ea și sora ei puneau atât de mult preț pe maniere, apoi îmbarbatandu-se continuă, cu aceeași voce slabă: