Snape | Master Of Dementors

4. The Freak

-.......toata lumea e .... Chiar crezi...
-Știu si mie....
-Dar cum ....a murit...
-Sigur e un fals...
-... McGonnagall sigur nu...

Incercam sa le ignor, chiar incercam sa îmi continuu somnul, dar fără sorti de izbândă.
Îmi deschid ochii cu greu. Era intuneric inca.
Of, serios? Abia adormisem...

Ma ridic in fund, si incerc sa imi aranjez parul încât sa nu arate ca o claie, îmi netezesc fusta iar apoi caut, inca adormita, sursa zgomotului.
Sub lumina unei lămpi, așezată pe noptiera desemnată patului cel mai departat de mine, doua fete stateau asezate ghemuit, pe covor.

Ugh...deja am avut un inceput prost, ce s-ar mai putea intampla?

Ma ridic si incet ma apropiu de ele, căscând ușor. Daca trebuie sa traiesc 7 ani cu ele in aceeași cameră măcar ar trebui sa le aflu numele. Și ce moment mai bun de a face asta decât în mijlocul nopții, când cele două te bârfesc pe la spate?

-Îti spun ca parintii mei au auzit...
-Dar atunci cum-

-Umm...Salut! Spun încet, ne dorind sa le speriu,dar esuez.
Cele doua sar speriate, una dintre ele, scunda si blondă scoțând un strigăt subțire, scurt.
Ma uit la ele fără sa ma misc si in final cand a trecut destul timp incat sa nu mai tipe inca o data continuu.

- Îmi cer scuze pentru asta. Nu intentionam sa va speriu. Spun și îmi duc mana stânga la ceafă.

Cele doua continuau doar sa se uite la mine ca la o fantoma... Defapt nu, nicio fantoma din castel nu putea provoca reacția aceea.

-Um...Credeam ca dormi...nu voiam sa te trezim ... Scu...- începe fata brunetă.

-E in regula. Oricum nu aveam de gand sa dorm pana dimineata. Nici macar nu mi am schimbat hainele.
Spun degajat si arat spre fusta mea neagra putin sifonata și spre bluza albastra, tricotata.

-Oh... Corect...
Spune aceeasi fata, fastacindu-se cu parul ei lung, impletit intr-o coadă ce ii curgea peste umăr.

Mă intorc, ocolesc patul si ma apropiu de urmatoarea veioza din camera.
Simt privirile celor doua urmarindu mi indeaproape miscarile, analizand orice semn de pericol. Dandu mi seama de acest lucru incerc sa ma misc cat mai incet si mai vizibil posibil.
Aprind lumina, camera capatand nuante aurii.
Ma intorc catre cele doua, cu un zâmbet politicos.

-Nu imi place intunericul.
Le explic simplu si ma asez pe pat cu fata catre ele. Nu era o minciună, nu mă încânta întunericul, dar nu puteam spune nici ca il detest- avea propriul său farmec.

Ajunsesem la concluzia ca e mai înțelept sa păstrez distanța așa că acum, între noi, era un pat , pe care se asezasera intre timp cele doua, si culuarul dintre cele doua paturi.
O distanta lejera, îmi spun în timp ce îmi balangan picioarele, încercând sa relaxez atmosfera.
Bunica mentionase faptul ca aici voi fi tratată diferit - că ceilalti ar putea fi speriati de ceea ce as putea fi, de a cărui moștenire o port, asa ca eram, intr-un fel, pregătită de ceea ce va urma.

-Mă numesc Danneel, Danny pe scurt. Mă prezint iar apoi cobor din pat și ma apropiu in slow-motion cu mâna întinsă de brunetă.
Imi ia mana nesigura în a ei, scuturand-o cu ușor. Mana ei era cu mult mai rece ca a mea, lucru ce-mi trimise un fior pe șira spinării.

-Umm.. Kimberly Maas. Spune si schiteaza un zambet evident forțat.

-Încântată de cunoștință, Kim! Spun zâmbind mai tare. E Kim okay?
-Hm..spune ea dand usor din cap.

Imi intind mâna apoi spre cealalta fata, cea blonda, care însă nu avu nicio reacție. Inca ma privea ca si cum si ar fi dorit sa fie un vis si sa se trezeasca.
Mi am inchis ochii,oftând inperceptibil, apoi retragandu-mi mâna. Tot ce îmi doream in momentul acela era sa fiu din nou acasă...
Inainte sa mi dau seama doua maini calde imi apuca mana inainte sa o las.
Imi rific capul surprinsă si o privesc, putin socata, pe cea din fața mea.
Imi tinea mana cu ambele maini mici si surprinzator de calde si primitoare, comparativ cu cele ale primei fete.

-Historia. Historia Bloom. Incantata de cunostinta! Spuse ea, cu un zâmbet mare, arătându-și dinții albi.
Un zâmbet involuntar mi se infiripă pe fata când aceasta imi stranse mana cu putere.

-Îmi cer scuze pentru mai devreme. spuse Historia rapid. Eu...

- E in regula. Ma asteptam la mai rău, sincer. Spun dând din cap ușurată.
Trecuse câteva secunde până când una dintre noi se hotărâ sa vorbească.

-Umm... Deci... Tu...ce vreau sa spun e ca...
-Doar întrebă, e okay.

- Deci - expiră - Tu chiar esti inrudita cu el?
-Snape? Da. Le răspund fără reținere.
Ambele au tacut ...se pare ca sperau sa fie totul o greșeală.

-Dar cum? A murit inainte sa te fi nascut tu... Doar daca nu esti defapt..
-ce? Spun cu un zambet ironic

- extrem de bătrână. Termină blonda râzând colorat. ok, ok, poate am exagerat dar, a murit inainte de a avea copii...nu? Atunci cum e posibil...

-Corect. Ii răspund și dau din cap. Nu a avut copii. Totusi, a avut un frate, fara magie in sânge. Iar el a avut un fiu, care e tatăl meu. Deci...e posibil. Spun și ridic din umeri.

-Deci chiar sunteti rude...
-Da.
Deschid gura sa spun ceva dar in acel moment ușa camerei e deschisă brusc, iar o fata blonda, cu parul lung și blond, care inca isi purta mantia pentru afara dadu buzna înăuntru. Parea cu cativa ani mai mare decât noi.

-Ce se intampla aici? Nu stiti ca trebuie sa dormiti?! Spune ea tare si rastit. Sau măcar sa nu faceti galagie spune ea mai încet de data asta fixand-o cu o privire aspră, intimidantă, pe Historia.

-Scuze Manon, noi doar... Spune micuta si pare rusinata.
-E okay acum, spuse ea oftând doar nu ma face de ras! Continuă pe un ton mai blând. Mai bine v-ati pune la culcare. De data asta se adresă tuturor.

-Ne cerem scuze, vom dormi acum. Răspunse Kim, îndreptându-se spre patul ei, care aparent era cel din mijloc, de lângă al meu.

-Ați face bine. Spune din nou cu voce tare si iese din cameră trantind usa în urma ei.

-Umm... Ea e Manon, sora mea. E unul dintre prefecții din anul acesta. Îmi explica Historia iar eu doar aprob din cap.

-Chiar ar trebui sa domim acum spune Kim tarandu-se in pat. Maine o sa avem o zi lunga.

-Defapt...azi. Spuse blonda căscând. E aproape ora 2 spune apoi arătând spre ceasul de pe cufarul ei.

Mă indrept la rândul meu spre patul ce îmi fusese atribuit si decid ca e momentul sa imi schimb hainele.

-Noapte buna! Spune Historia în șoaptă iar un raspuns se auzi aproape imediat din partea brunetei.
-Noapte buna! Le spun și eu in șoaptă.

Stăteam pe cufărul meu privind prin geamul vrăjit lacul in care se vedea reflexia lunii.
O sa fac asta. O sa reușesc! imi spun, iar apoi mă asez in pat adormind la fel de usor ca prima oara.
*
*
*
*
*