Danneel Snape nu are de ales.
Singura ei opțiune e să meargă înainte, să urmeze pașii unchiului său.
Să salveze lumea vrăjitorilor.
Și sa distrugă pe oricine ii stă în cale.
Jumătate Snape, jumătate Lestrange dacă Danneel credea ca viata ei a fost c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
•
Danneel se trezi respirând greu și acoperită de transpirație. Era prima noapte din vacanța de iarnă pe care o petrecea singură în camera ei din temnițe. Tocmai avuse cel mai real vis din ultima vreme.
Doar că nu era un vis.
Oh, cum și-ar fi dorit să fie un vis...
Își apucă bagheta, și șopti cu vocea răgușită un" lumos! ", apoi la lumina ei își notă în agenda de pe marginea patului toate detaliile visului. Avea să le analizeze mai târziu, când mintea îi va fi limpede.
Luă apoi, cu mâini tremurânde, o gură de apă si se lăsă înapoi pe perne.
3:35
Inchise ochii. Te rog să fii un vis. Te rog să fii un vis.
Nu fusese un vis.
*
Se prezentase în dimineața următoare la micul dejun în cea mai neglijentă ipostază în care o surprinse cineva probabil vreodată. Messy bun, jerseu, colanți și papuci pufoși, iar fața nesănătos de palidă și pungile negre de sub ochi nu făceau decât să completeze look-ul.
Erau putini elevi rămași de sărbători și mai putini decat aceștia erau profesorii. Nu încerca să impresioneze pe nimeni oricum, iar în momentul acesta modul cum arăta era ultima ei grijă.
-Doamnă Lestrange, trebuie să veniți cu noi!... Profeția! Trebuie să împliniți profeția!
Ultimele cuvinte din visul ei i se redau în cap fără încetare, ca un cântec pus pe repeat.
Nu vis.
Amintire.
Era mică și pândea de pe scările ce duc la etaj—la camera ei—unde ar fi trebuit să stea, fiind cu mult trecut de ora ei de culcare. Dar auzise voci, iar curiozitatea ei infranse disciplina așa că aici era, pitită după un stâlp din lemn, ascultând cu urechi ciulite discuția desfășurată puțin mai departe de tocul ușii.
Doi bărbați în mantii negre o implorau pe mama ei să vină cu ei.
Nu voia ca mama să plece.
-Trebuie să vezi cu ochii tăi!
O auzi pe mama ei icnind. Se apropie mai tare ca să vadă și ea. Unul dintre bărbați, ce purta o mască ciudată, îi întinse în fata ei un glob strălucitor. -Tocmai am făcut rost de ea. Trebuie să înțelegi, Rowena, ești ultima noastră speranță. Trebuie să vii cu noi.
