Snape | Master Of Dementors

35. The Unbreakable Vow

🌑

Înainte puteau trece săptămâni întregi fără să-și vorbească dar nu simțise niciodată prăpastia dintre ei deschizându-se atât de larg. Un hău adânc amenințând să înghită totul. Tot ce fusese, tot ce putea fi.
Părea că se ajunse la ultimul strop, ultima fibră a 'prieteniei' lor iar acum știa...
Știa că l-a pierdut.
De-a binelea.

Era un curent ce pulsa prin corpul său, ceva ce nu putea descrie decât asemănător cu panica, ce nu o lăsa să doarmă. Nu de parcă creierul ei ar fi acceptat o pauză de acest fel.

Se ridică din pat, aeriană . Trecuse 2 luni de când o evita, 4 zile de când realizase că e definitiv și a treia noapte de când conștiința ei o tortura ținând-o trează.

Amețeala aproape o copleșise în timp ce își trase capa peste umeri și părăsise zonele de dormit. Pașii o purtaseră spre ușa masivă a bibliotecii. Era târziu... Desigur că au pus o protecție de vreun fel...
Spre norocul ei, era una simplă. Colloportus.

-Alohamora. Propria voce aproape o speriase.

Ignorând asta, se grabise printre ușile grele în întunericul de după. Nu avea nevoie de lumină, știa drumul acesta pe de rost deja: înainte pana la ultimul stand de Alchemie, apoi stânga, cu grijă la podelele care scârțâie, și peste cordonul de care semnul cu "secțiune interzisă" atârna larg.

Avansând mai adânc, își permise puțină lumină.
Ajustandu-si ochii, scană raftul la care se oprise aleatoriu. Volume vechi, aproape descompuse, notițe scrise de mână și legate în piele, pergamente rulate strâns, toate indicând același subiect:
Promisiuni, jurăminte, și legături pe viață.

Poate că mintea îi era destul de haotică acum, ideea pe care o insinua situația în sine nu suna atât de greșit.

S-ar putea să funcționeze...
Nu credea în soartă. Creierul ei necesita dovezi concrete și nu putea accepta un concept atât de lipsit de sens.
Dar
întâmplare sau soartă...
Soluția o găsise pe ea în acea seară.

Și... Toate instinctele ei erau de acord că era decizia corectă.

Nu avea de gând să-l piardă în acest mod...pentru ceva asupra căruia nu avea control.
"Nu îți pot controla acțiunile" vorbele lui o bântuiau.

Nu va fi nevoie de control acum.
Vă exista doar certitudine.

Strângând cel mai mare, și probabil cel mai vechi, volum la piept avansă prin lumina difuză a răsăritului.

Avea să facă legamantul indestructibil.

*

-Ce s-a întâmplat cu tine? Maeve o întrebase direct ieșind din sala cea mare.
Sărise peste primele trei clase din acea dimineață pentru a-și aprofunda cercetarea, dar nu putea să fi știut asta.
Hufflepuff era arareori repartizat împreună cu casa Slytherin anul acesta. Majoritatea cursurilor erau complementare.

Historia îi aruncă o privire apologetică și se grăbi pe lângă ele spre curtea interioară.
Aha.
Știa despre ce e vorba. Dacă alți Slytherini știau, o păstrau pentru ei.

Snape își scutură capul, părul negru și drept căzând ca o cortină pe marginile feței.
-Nimic.
-Tsk. Niciodată nu ai fost o mincinoasă bună. Își aruncă una dintre împletituri le strânse peste umăr. Arăți bolnavă, ești sigură că te simți bine? Insistă din nou, ajungând la locul de despărțire. Maeve avea divinație, un curs la care toate femelele erau nerăbdătoare să ajungă dim moment ce profesorul ere... Păi... Atât de arătos cât putea fi un cenaur topless.
God-like.