Danneel Snape nu are de ales.
Singura ei opțiune e să meargă înainte, să urmeze pașii unchiului său.
Să salveze lumea vrăjitorilor.
Și sa distrugă pe oricine ii stă în cale.
Jumătate Snape, jumătate Lestrange dacă Danneel credea ca viata ei a fost c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-L-ai văzut pe Scorpius? Îl întrebă Danny pe prietenul ei hispanic ce râdea într-un colț al camerei comune împreună cu grupul său de prieteni.
-Doarme probabil. Zicea ceva de insomnie în ultimele zile.
-Oh, bănuiesc că o să-l prind mâine atunci.
-Mda. Ni te alături? Întrebă Stephen făcând semn către tabla de șah vrajitoresc.
-Șah-ul nu-i tocmai unul dintre atuu-rile mele.
-Un lucru la care Prințesa Snape nu se pricepe. Râse. Am ajuns și ziua asta.
-Oh, taci! Îi lovi cocul din vârful capului jucăuș. De ce nu mă înveți atunci?
-Va fi plăcerea mea. Făcuse o plecaciune dramatică apoi se trase pe marginea fotoliului și lovi locul de lângă el. Acum privește cum îl distrug pe Nott mai întâi.
-Mai puțină vorbă, mai multă acțiune, Hale!
*
Dimineața sosi, iar Danny își reluă rutina obișnuită de dimineață în compania fantomei plângăcioase ce marca de data aceasta începutul unui semestru nou-nouț.
Totuși acest lucru nu influența cu nimic situația lipsei de puncte cu care se confruntau.
Se impacase deja cu asta.
Puse ochii pe blond pentru prima dată pe blond în clasa de poțiuni, din moment ce decise să sară peste micul dejun în favoarea câtorva minute de somn în plus, lucru pe care ea îl consideră mai mult decât îngrijorător.
-Bună dimineața! Îl salută ea încercând să-i transmită din bună ei dispoziție.
-'neața. Răspunsul rostit printre dinți fusese tot ce primise din partea lui, menținându-și privirea fixată pe pergamentul gol întins pe masă.
Decise să persiste.
Și
Într-o mișcare precisă pozitionă mărul verde pe care îl strecurase de la micul dejun în fața nasului său.
-Ce-i cu asta? Întrebă pe un ton morocănos.
Ăsta, prietenul meu, e ceea ce se numește "măr". Aproape veni răspunsul sarcastic al lui Danny dar își mușcă limba în loc. Nu era momentul pentru remarci de genul ăsta.
-Ai sărit peste micul dejun. Răspunse în loc dând din umeri și ocupându-se de pregătirea ustensilelor. Mă gândeam că s-ar putea să-ți fie foame.
-Nu mi-e. Împinse mărul către ea.
-Cum dorești. Zise și folosise "Reducio!" pentru a micșora mărul până la dimensiunea unei cireșe apoi îl lăsă să-i alunece în buzunar.
