Snape | Master Of Dementors

22. Legilimency.

-Danneel...Danneel dragă! Își așeză mâinile pe umerii ei și o ținu locului. Fata se zbătea, încercând să scape de ceva ce nu era acolo.
Ce...?

-Domnișoară Snape! Tipă ea. Fata își acoperi mai tare urechile cu palmele.

Să-i fi consumat vraja atât de mult din magie? Nu... O văzuse făcând și vrăji mai puternice de atât, trecând prin mai mult stress...

Dar dacă...

Ii apucă fața între degete dezvaluindu-i chipul.

Iar când fata își deschise ochii speriată...

Sări.

-Legilimens! Șoapta îi părăsi buzele și se simți pătrunzând în creierul neprotejat al elevei sale.

Sentimentul era de nedescris.
Țipete razbateau cu ecou din toate părțile mintii ei, iar pentru o secundă observă un fragment din ceea ce vedea ea acum: o siluetă aproape fantomatica stand deasupra ei și urlând înainte să fie împinsă afară și izgonită din mintea ei.

Se dezechilibră și căzuse pe spate.

La jumătate de metru de ea, Danneel Snape o privea cu ochi mari încă cu urechile astupate.

Danny își lăsă mâinile în jos, cu grijă.
Zgomotul incetasera.

Dar ce tocmai se întâmplase?

Doamna Evergreen a fost în capul ei. Asta era clar ca bună ziua.
Intrase în capul ei la fel cum o făcuse și Historia de atâtea ori înainte.

Doar că de data asta sentimentul era unul diferit.
Fusese conștientă pe tot parcursul și o... O lăsase să vadă... Într-o izbucnire de speranța îi permise să între în capul ei. Sa vadă prin ochii ei.
Avea nevoie de ajutor.

Avea totuși ceva în fundul mintii ce îi spunea că profesoara ar fi reușit să-i pătrundă în minte chiar și dacă ea ar fi opus rezistenta.
De aceea era șocată acum.
Reușise să o împingă afară.
Reușise să o dea afara cand avansase prea mult.

Doamna Evergreen o privea la fel de uimită, de cealaltă parte a clasei. Se ridicase în picioare și făcuse câțiva pași încercând să-și limpezească mintea.

Danny se ridică încet. Încă nu era sigură pe picioare si se simțea de parcă nu dormise de o săptămână.
Era mai mult decât obosită.
Dar măcar era liniște.

Zâmbi ușor.
-Mulțumesc.

Profesoara se învârti pe călcâie și o fixă cu privirea.

-Mulțumesc pentru... Asta... Repetă Danneel. Orice ar fi fost.

-Domnișoară Snape, ți s-a mai întâmplat și înainte așa ceva?

Danny aprobă din cap scurt.

-Asta a fost motivul pentru care am ajuns la infirmerie.
Gweneth o observă cu atenție. Fața ei era palidă și extenuarea clar întipărita în expresia ei.

Își aducea aminte incidentul. Se făcuse foc și pară la auzul veștii că Snape era în aripa infirmeriei. Deja avea în minte metode peste metode prin care avea să-i pedepsească pe cei ce o aduseră în starea aceea când Bella Atropia o anunță că era vorba doar de o lipotimie din cauza oboselii.

Chiar ajunse să-i pese prea mult de ea.

Avuse totuși un sentiment că nu era vorba doar de asta. Snape se dovedise mai mult decât capabila să facă față stresului în anul precedent, se îndoia că acum reușise să o doboare vreo temă mult prea lunga.