Danneel Snape nu are de ales.
Singura ei opțiune e să meargă înainte, să urmeze pașii unchiului său.
Să salveze lumea vrăjitorilor.
Și sa distrugă pe oricine ii stă în cale.
Jumătate Snape, jumătate Lestrange dacă Danneel credea ca viata ei a fost c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*
Danneel își petrecu serile pe acel balcon retras pentru următoarele, cine știe câte, zile Săptămâni? O lună?
Nu mai conta. Fusese acolo pentru el, și putea observa recuperarea în ochii lui.
Scor își recâștigă încet atenția la quidditch și își canaliză furia și durerea în ceva productiv. Slytherin nu avuse un jucător mai bun în ani de zile.
Iar Danny... Se atașase de el... Nu-i venea să creadă încă asta. Erau cu adevărat prieteni... și din câte putea să-și dea seama deja, avea mai multe în comun cu Scorpius decât cu Albus sau până și Maeve.
Lucrurile mergeau spre bine... Dar trebuia să fie acea seară. Acea seara blestemată de sfârșit de Februarie.
Oh, cum și-ar fi dorit să nu fi văzut asta...
Dar o făcuse. Iar acum, nimic nu mai era la fel.
Urca scările , într-un ritm lent, bucurându-se de singutate, de ecoul pașilor ei pe podeaua de piatră...
Fusese o zi atât de bună. Și-o petrecuse împreună cu prietenii și se simțise ca o binecuvântare să aibă din nou timp pentru asta. Aspectele academice obișnuiau să-i limiteze mult prea mult timpul liber. Dar nu în ziua aceea...
Luase o ultimă curbă, distrasă de gândurile ei, și își găsi picioarele lipite de pământ.
Trebuia să-i mulțumească lui James pentru reflexele involuntare, ironia își croi loc în mintea ei.
Îi privi cu o expresie goală, lipsita de emoții și încercă să oglindeasca același sentiment și în interior. Nu era atât de mult o problemă asta, din moment ce sângele păruse să-i înghețe în vene la vederea scenei din fața ei.
Imaginea roșcatei cu brațele strânse în jurul gatului prietenului său era absolut dezgustătoare. Iar el... O ținea strâns la pieptul său, cu capul îngropat în parul ondulat.
Era o singură persoană în Hogwarts pe care o detesta mai mult decât chiar si pe James. Iar ea era acolo.
Nu. Nu avea să fie o a doua alegere. Nici măcar o opțiune. Pentru nimeni. In mod special nu pentru Malfoy.
Șopti în barbă o variantă a vrăjii 'Silencio!' cu bagheta îndreptată către picioarele ei apoi se întoarse pe călcâie și dispăru.
Inima îi era amorțită. Avuse încredere în el. Și îi pasase de el.
Și ce greșeală teribilă se dovedise asta.
Ura și furia se strecurau în mintea ei, dar nu putea lăsa asta să se întâmple. Nu avea niciun drept să fie nervoasă. Era pe deplin vina ei pana la urmă.
