Totul Despre Creepypasta

Killswitch

În primăvara lui 1989, Karvina Corporation a lansat un joc ciudat, la care diseminare printre studenții americani a fost rapidă, deși popularitatea sa a fost de scurtă durată. Jocul acesta se numea Killswitch.

Era o variantă a jocurilor horror mystery, un precursor al francizelor Myst și Sillent Hill. Narațiunea a arătat complexitatea pentru care Karvina era cunoscută, deși grafica era in alb-negru. Versiuni MIDI lente a unor cântece din Cehia rulau pe fundal.

Jucătorii puteau alege dintre două personaje, un demon invizibil numit Ghast si o femeie umană, Porto.
Era mult mai dificil să joci ca și Ghast din cauza invizibilități sale și deseori jucătorii restartau jocul pentru a o alege pe Porto; cu toate acestea Ghast era clar personajul cel mai puternic, avea abilitatea de a scuipa foc și de a arunca cu cărbune încins, dar pentru jucătorii era mult prea greu să urmărească un personaj invizibil, așa că Porto a devenit personajul de bază. Singura abilitate a lui Porto era de a creștea în mod aleator, se extindea și contacta în mărime pe tot parcursul jocului. Un inginer din Kansas a susținut că și-a dat seama de modelul implicat, dar din motive care vor deveni evidente, munca lui a fost pierdută.

Porto se trezește în întuneric cu răni la coate si confuză, căutând o cale de ieșire. Ea urcă prin nivelurile unei mine de cărbune, unde află că a fost odată angajată în acest loc investigând dărâmarea ei, dar era împiedicată de demoni similari lui Ghast, precum și de monstri morți, golemi de cărbune și inspectori demonici ai corporației Sovatik ale căror trupuri erau îmbrăcate în roșu, singura culoare din joc. Mediul de joc, deși primitiv, devine din ce în ce mai straniu pe parcurs. Nu există șefi, Porto trebuie pur și simplu să meargă prin tuneluri pentru a ajunge la alte niveluri, în timp ce dimensiunea ei se schimbă. Povestea iese la iveală atunci când Porto descoperă benzi magnetice, dosare, muncitori mutilați care au fost odată prietenii ei și după ce descifrează un cod complex înscris pe o serie de topoare de fier pe care trebuie să le colecteze, această porțiune a jocului a fost extrem de dificilă, până când utilizatorul ”Porto881” a postat cifrul pe Columbia BBS. Încercările de a contacta jucătorul au eșuat, iar username-ul nu mai este în uz. Porto descoperă că monștri sub presiunea de a crește producția de cărbune au început să falsifice rapoartele de defecțiuni și infracțiuni, pentru a scuza randamentul scăzut, ceea ce a incitat o inspecție Solatik.

Polițiștii au fost trimiși, unul pentru fiecare miner și o extraordinară poveste de tortură este dezvăluită cu grafici încețoșate și neclare ale unor oameni îmbrăcați în roșu stând peste muncitori, introducând cuțite mici în articulațiile lor, ori de câte ori producția încetinea, după rezolvare codului, Porto găsește și asamblează un casetofon pe care aude o voce masculină explicând cum ”focurile pământului” au crescut în apărarea lor și au curs în inimele vechilor echipamente pe care le foloseau și le-au trezit pentru a răzbuna muncitorii.
În general se presupune că ”focurile pământului” sunt demoni ca și Ghast, organisme gazoase care trăiesc în vechiile mașinării. Aparatura este atât de mare, încât grafica alege să ne arate doar o părticică din ea, de exemplu o bandă transportatoare.
Mașinile au înnebunit atât de mult inspectorii, încât aceștia au dispărut în peșteri, doar pentru a reapărea mai târziu pentru ai pune bețe în roate lui Porto.

Muncitorii au fost dese ori zdrobiți, mutilați de atacul mașinăriilor, care nu erau grațioase și nici discriminatorii. Porto a fost împins într-o groapă adâncă de către un motor, iar mărimea ei variabilă, dacă este reală și neimaginată este rezultatul gazelor nocive inhalate acolo.
Ceea ce urmează este cea mai critică și intuitivă parte din joc, nu există motiv logic de a proceda într-un mod corect și din nou Porto881 a apărut pentru a ajuta tânăra comunitate Killswitch. În camera din spatele casetofonului se află un cuptor imens în care cărbunele a fost odată transformat în cocs. Nu există indicii cu privire la ceea ce urmează în această cameră. Jucătorii au încercat aproape orice, dar numai Porto881 a venit cu soluția care a postat-o pe forumurile Columbiene.

Dacă Porto ingerează cocsul, corpul ei va reveni la normal astfel ea reușind să trecă de ultimele nivele din joc, care sunt de netrecut în starea ei gigantică. Având în mână caseta, care conține această poveste extraordinară. Însă, în timp ce se târăște în tunelul final pentru a ajunge la suprafață ,ecranul devine alb. Killswitch prin design se șterge după ce jucătorul îl termină, datele nu pot fi recuperate și orice urmă este ștearsă din calculator. Jocul nu poate fi copiat, el există doar pentru cel ce îl joacă, dar după dispare în întregime. Nu-l poți rejuca deblocând alte secrete și căi narative, și poate cel mai important nu poți juca pân la capăt cu ambele personaje.

Previzibil jucătorii au început să se enerveze, mai multe căi pentru rezolvarea problemei au fost urmărite, prima și cea mai comună a fost de a cumpăra pur și simplu mai multe copi ale jocului, dar Karbina a lansat numai 5 mii de copi și a refuzat să producă ediții ulterioare. Ceea ce urmează este un comunicat de presă din mai 1990:
”Killswitch a fost proiectat pentru a fi o experiență unică de joc, ca și realitate este irepetabil și ilogic. Moartea este finală, moartea este completă. Soarta lui Porto și al iubitului Ghast sunt la fel de necunoscute ca ale noastre. Așa dorește Karvina Corporation și ne rugăm clienții să respecte această decizie. Stați liniștiți, Karvina va continua să ofere jocuri de cea mai înaltă calitate în occident, iar Killswitch este doar unul dintre multele noastre minuni.”

Acest lucru nu a avut efectul dorit, cuvântul ”iubit” a stârnit interesul comunității, chiar și a jucătorilor obsedați. Așa cum Ghast nu este prezent în nicio parte a narațiunii cu Porto. A urmat o grabă pentru a găsii ultimele copi rămase ale jocului, în intenția de al termina ca și Ghast și de a descoperii sensul cuvântului criptic al lui Karmina.
Cea mai populară teorie este că Ghast va devenii la un moment dat fumul inhalat de Porto, schimbându-i dimensiunea și începându-i aventura. Cu toate acestea, copiile jocului nu mai erau diponibile în magazine. Jucătorii care nu au terminat încă jocul au încercat să trecă nivelele cu Ghast, dar dificultatea acestui personaj enigmatic a persistat și nimeni nu a terminat vreodată jocul ca și Ghast. În ziua de azi greu găsești o copie utilizabilă a jocului. Se stie că una s-a vândut la o licitație din 2005 pentru 733.000 de dolari lui Yamamoto Ryuichi, din Tokyo. Este foarte posibil ca Yamamoto să aibă ultimul exemplar rămas al jocului si știind acest lucru el a intenționat să deschidă jocul pentru toți pasionații, filmând și încărcând clipul pe internet. Însă până în prezent, singurul film care a ieșit la suprafață este un videoclip de 1 minut și 45 de secunde care îl arată pe Yamamoto la calculator foarte speriat. Pe monitor fiind vizibil meniul de unde îți alegi personajul, iar Yamamoto plânge.