FBI Agent

Cap.16-Intalnirea cu tata

-Jay!

-Aici!

-Robert!

-Aici!

Ne aflam deja la aeroport,asteptand ca Ryan sa termine cu "prezenta"Intr-o ora trebuia sa pornim spre Dubai.Frica imi pulsa in vene.Imi era frica,pentru mine,pentru Ryan,si pentru intalnirea cu tata.Omul asta imi facuse viata un calvar.Niciodata nu am sa uit bataile pe care lua mama de la el,de cate ori a lasat-o inconstienta.

*Flahback*

Am tresarit cand am auzit sunetul une sticle sparte.M-am dat jos speriata din pat,lasand romanul pe care-l citeam pe pat.Am iesit usor pe holul micut si intunecat,reusind sa aud tipetele tatei.

-De unde ai bluza asta?Te culci cu altul in schimbul hainelor?Era beat,din nou.Mama purta o bluza mov cu niste iespurasi pe ea.Era un cadou de la mine,de ziua ei anul trecut.O purta numai cand iesea in oras,i-ar asta foarte rar.Tata cunostez bluza asta,chiar o adora,dar acum era mai beat ca niciodata.

-E de la Brittney,cadou de ziua mea.Te rog,hai sa stai jos.Spuse mama apoape plangand.Era speriata,chiar si eu eram.

-Brittney...Brittney!Urla tata,facandu-ma sa tresar si mai tare.M-am apropriat usor de ei,cu capul in pamant.In astfel de momente nu puteai sa il privesti in ochi.Nu il vedeam pe adevaratul meu tata.

-Tu!Si tu te culci cu toti drogatii?Ma intreba luand inca i gura zdravana de vodka.

-Poftim?Spun eu socata privindu-l.

-Da...da!Asta faci tu dupa ce iesi de la scoala!Nenorocito!Spune el incepand sa vina spre mine.Frica deja imi pulsa in vene,i-ar lacrimile imi invadasera ochii.Mama se napusti asupra lui,apucandu-l de brat,incercand sa-l opreasca.Furia din ochii lui crescuse.Se intoarse spre mama si ii dadu o palma aruncand-o la pamant.

-Nenorocitelor!Stati in casa mea,pe banii mei,va culcati cu toti nespalatii si mai si comentati??Urla la ea,incepand sa ii dea cu picioarele in ea,intr-un mod brutal.

-Te rog...opreste-te!Tipa mama la el,implorandu-l sa se opreasca,dar fara reusita.Era orbit de furie si manie.Fiecare pumn sau picior ramanea intiparit de pielea ei fina,sub forma unei vanatai movulii.Am luat repede telefonul,sunand la politie.Daca nu intervenea cineva,o omora acolo.

*End of flashback*

-Brittney?Brittney?Am tresarit si mi-am ridicat privirea spre Ryan ce stetea pe vine in fata mea si ma privea ingrijorat.

-Da?

-Iubito...te simti bine?Ma intreba punandu-si palmele pe obrajii mei.

-Imi e frica....de intalnirea cu tata.Ii spun simtindu-mi lacrimile in ochi.Ma privi dragastos,apoi ma saruta suav.

-Nu o sa iti faca nimic,atata timp cat eu voi fii langa tine,nu o sa iti faca nimic.Imi spune privindu-ma in ochi.I-am zmabit si l-am mai sarutat inca o data cu disperare.

-Avionul nostru e pe cale sa decoleze,haide.Imi spune zambind si ma lua de mana,ridicandu-ma se pe scaunul pe care stateam.Abia acum i-am vazut pe cei 14 oameni pe care nii daduse Josh.Erau asezati doi cate doi,asteptandu-si avioanele.Ryan le mai spuse ceva si le dadu niste statii pentru a putea comunica cu noi.

Le-am urat succes,apoi ne-am urcat in avion,acompaniati de inca vreo 25 de oameni.Josh ne daduse la dispozitie 100 de oameni,dar erua mult prea multi.I-am ales pe cei mai musculosi si experimentati..Aveam nevoie de ajutor.Acolo se afla Samira.Da,venea si ea cu noi.Vom avea nevoie de ea pentru a ne descotorosi de toate camerele video.Cand ne vazu ne zambi,eu intorcandu-i zambetul.Ryan inca nu o iertase de tot,ce capos!