Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 7 》

➺ 7. Sper să mă urăști mai rău

ＡＤＥＬＡＩＤＥ

          Rămân înțepenită în camera minusculă în care acum două secunde era și Lucas. Nu pot să îmi dau seama ce tocmai s-a întâmplat. Ies din baie și mă îndrept către masa la care am lăsat-o pe Maddie, dar în loc să o văd pe ea, găsesc un bilet pe masă:

          Eu am plecat, Trevor voia să ne vedem în seara asta. Îmi pare rău, Addie. Sper să nu te superi pe mine! Kisses.

          Ce mai prietenă am și eu, mă lasă baltă să se vadă cu acest Trevor. La un moment dat am încetat să rețin numele tuturor tipilor cu care se vedea, căci nu am putut ține pasul.

          Era aproape miezul nopții și mi-era frică să merg acasă singură. Trebuia să trec prin cel mai dubios cartier al Detroit-ului și cu siguranță dacă intram acolo singură la ora asta nu știu ce avea să se întâmple cu mine. Bani de taxi nu mai am, fiindcă Maddie m-a lăsat pe mine să plătesc nota.

          Ies din restaurant și aștept autobuzul. Știu că următorul autobuz ar trebui să ajungă în jumătate de oră. Este ultimul pe seara asta, iar eu voi muri de frig până va ajunge..

          Fir-ar Maddie, trebuia să mă aștept că vei face o gafă din asta.

          Din restaurant ies Lucas și prietenii lui. Se despart pe grupulețe, iar eu realizez că el rămâne singur și se îndreaptă spre mine.

          Ce dracului o mai vrea și ăsta?

          Se așează lângă mine în stația de autobuz și nu spune nimic. Are o privire pe care nu credeam că o voi vedea vreodată la el, țintuind asfaltul.

          Pentru o secundă, știu sigur că nu a mai avut privirea aceea care îți străpunge tot corpul și pe care o simți până în măduva oaselor.
Nu mai avea privirea aceea intimidantă și știu și de ce – pentru o secundă și-a lăsat garda jos.
Deci chiar a existat alt Lucas cândva, nu a fost mereu ceea ce este azi.

          Tăcerea dintre noi este suprimată chiar de el.

          ⏤ De ce stăteai singură? Sunt mulți dubioși care umblă pe aici.

          ⏤ Observ, unul s-a așezat chiar lângă mine, îi spun și văd cum se încruntă, dar se abține să nu se enerveze.

          Se vede că îi e greu, deoarece strânge în mâini banca pe care stăm amândoi. Clar băiatul acesta are o problemă gravă cu nervii, dar se controlează și îmi dau seama că face un mare efort să nu își iasă din fire în preajma mea.

          ⏤ Serios Addie, de ce nu te-ai dus acasa?

          ⏤ Păi, să vedem, domnule de la FBI. Prietena mea m-a lăsat baltă să se vadă cu unu' Trevor, bani de taxi nu am, pentru că, bineînțeles, Maddie a lăsat nota de plată pe numele meu. Ah, și ca să ajung pe jos, trebuie să trec prin Dearbon și din câte știi, cartierul ăla e populat numai de ciudați.

          ⏤ Ah, deci acolo stai și tu?  mă întreabă Lucas cu un rânjet până la urechi pe față. Omul ăsta mă scoate din sărite.