Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 29 》

          ➺ 29. Unde mergem acum?

ＬＵＣΛＳ

          Nu am dormit nicio secundă. Nu vreau să pierd timpul pe care îl am cu ea. Vreau să mă bucur de fiecare secundă petrecută alături de Adelaide, căci orice secundă ar putea fi ultima. Timpul ne este cel mai mare dușman. Niciodată nu e în favoarea noastră. Când vrem ca totul să se termine, timpul abia de se scurge, iar când ne dorim să se oprească în loc, el accelerează și se scurge cu viteza luminii, lăsându-ne goi și pustiiți.

          Nu știu cine a fost fata cu care am făcut sex acum câteva ore, dar cu siguranță nu era Ade a mea. Nu mai văzusem partea aceea niciodată. Deși îmi place al naibii de rău, tot nu mă voi putea obișnui cu ea vorbind vulgar. Ea este o floare firavă, căreia îi este frică să înflorească. Poate e așa din cauza fricii. Mulți se lasă dominați de frică și așa ajung pe drumuri străine, îndepărtându-se de la scopul lor suprem. Dacă lăsăm frica să pună stăpânire pe noi, aceasta ne va ghida fiecare acțiune, iar noi nu vom mai fi în control asupra propriei vieți. Nu știu dacă îi e frică că mă va pierde și că nu ne vom regăsi, dar eu mă voi întoarce mereu la ea. Știu asta.

          Deși am fugit toată viața mea, acum sunt conștient că nu aș mai putea să fug fară să o țin de mână, căci aș fi incomplet. Și jur că m-am săturat să fiu doar jumătate de măsură. Vreau să fiu un întreg, iar asta se poate doar dacă sunt lângă ea. Dacă suntem una și aceeași persoană. Dacă până acum nu credeam în așa ceva, acum am nevoie de contopirea cu ea. Pentru totdeauna.

          Nu îmi pot lua gândul de la trupul ei străpuns de dorință. În ciuda aspectului său ce poate crea dependență,  cred că ea ar fi fost prima fată la care nu m-ar fi interesat corpul, căci i-am cunoscut mai întâi sufletul. Sincer să fiu, când a adus-o Gordon la spital eram mult prea amețit de la medicamente ca să îi pot desluși frumusețea. Am fost intrigat de persoana ce a salvat diavolul de la prăpăd. Am făcut rost de numărul ei de la Nick, care a trebuit să tragă multe sfori să îl obțină. Am început să vorbesc cu ea, fiindcă voiam să văd ce fel de persoană intră cu bocancii în viața cuiva, încercând să îl salveze de la moarte. 

          Inițial, voiam doar să îmi bat joc de ea – credeam că e doar o tocilară și o sfântă, dar m-am înșelat, căci nu e nimic din ceea ce mi-am imaginat. E mult mai mult de atât. Voiam să fie din nou un joc de al meu, până a început – fără să îmi dau seama – să îmi pese de ea. Voiam să o îndepărtez, dar totodată știam că am nevoie de ea lângă mine. Am avut încercări în care am vrut să dispar din viața ei, dar mi-am dat seama de fiecare dată că nu mă pot minți singur, deoarece pe Patru Septembrie chiar a existat o Adelaide Stane pe strada 16 Avenue. Nu mă pot minți că acea fată a stat și s-a uitat cum mor, exact ca ceilalți ce erau adunați de-o parte și de alta a mașinii bușite. Bineînțeles că m-am uitat la pozele ce erau pe tot internetul. Voiam să văd dacă accidentul a fost atât de spectaculos pe cât m-am așteptat să fie, și pot spune doar că se putea și mai bine.

         De fiecare dată când am vrut să renunț la a fi E, ceva m-a atras mai ceva ca un magnet înapoi în brațele ei. Am încercat să o îndepărtez și în viața reală, deși probabil am părut dus cu pluta. Știu că am fost un ciudat, căci nu o cunoșteam – nu personal –, dar totuși îi spuneam să păstreze distanța, când eu eram cel ce se întorcea la ea de fiecare dată. M-am amăgit singur, crezând că, dacă o fac să mă urască voi ajunge și eu să simt același lucru pentru ea, dar am făcut fix opusul. Nu știu cum naiba m-am apropiat de ea ca și E, dar și ca Lucas. De atunci nu a mai existat cale de întors.

          Gheața din inima mea s-a topit puțin câte puțin cu fiecare mesaj pe care i-l trimiteam. Zidurile s-au înălțat cu fiecare interacțiune pe care am avut-o cu ea. Ca E îmi permiteam să fiu vulnerabil, dar ca Lucas, vulnerabilitatea mi-ar fi putut aduce sfârșitul. Însă, la un moment dat, nu eram sigur că mai vreau asta. Dar o doream pe ea, iar ca Lucas nu puteam să o am, așa că mi-am continuat șarada – asta până a aflat, iar partea mai bună din mine s-a evaporat.