Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 17 》

➺ 17. La naiba Alec, ce îmi faci?!

ＡＤＥＬＡＩＤＥ

           ⏤ Vrei să intru? îmi intrerupe Alec gândurile.

          Nu realizasem când a parcat în fața casei mele.
         
          Nu realizasem când viața mea a ajuns un haos total.

          Nu mai reușeam să realizez nimic în ultima perioadă.

          ⏤ Sincer? Da.

          Intrăm în casă și pun de o cafea – amândoi aveam nevoie de o cafea.

          Oare ce l-a adus pe Luke în punctul ăsta?

          M-am saturat să am atâtea întrebări, dar niciun raspuns așa că gura mi-o ia pe dinainte.

          ⏤ Alec.. De ce dracului e Luke așa? Ce e în neregulă cu el?
         
          ⏤ Oricât de mult aș vrea să îți spun, nu pot. Nu e viața mea și nici secretul meu.
         
          ⏤ Secretul ăsta îi distruge pe toți cei care se află în preajma lui, pufnesc ofticată.
         
           ⏤ Uite Addie, tot ce îți pot spune este că a fost un accident acum patru ani. Un accident ce l-a schimbat definitiv.

          Și atât e mai bine decât nimic.

          Dar asta nu e o scuză pentru comportamentul lui Luke.

          Toți suferim Lucas, nu doar tu.

         ⏤ Ce ai de gând să faci acum?
         
         ⏤ Probabil să mi-l scot pe el din minte, căci a invadat orice locșor din creierul meu.

          Și nu doar de acolo. Și din inimă.
  
         ⏤ Mda.. În adâncul sufletului, mă rog, ce a mai ramas din el, se redresează, Lucas chiar ține la tine. Nu l-am mai vazut să fie așa în preajma cuiva. Cand vine vorba de tine parcă îi fierbe sangele în vene, parcă e total o altă persoană.
         
         ⏤ Degeaba simți ceva pentru un om dacă nu îi arăți. Și cred că știi și tu că el nu arată nimic. 

          ⏤ E Gordon, îmi zice Alec dupa ce își scoate telefonul, care începuse să răsune în toată încaperea, din buzunarul jeanșilor.

          Inima mi-a luat-o razna. Nu mai pot să respir. Nu mai știu ce sa simt. În ciuda evenimentelor din seara asta, eu încă îmi fac griji pentru el.

          Clar, sunt stricată, altfel l-aș da dracului și nu aș sta acum la masă cu prietenul lui, încercând să îl trag de limbă – vreau să aflu mai multe, dar nimeni nu-mi spune nimic, de parcă toți au dreptul să știe ce s-a întâmplat, numai eu nu.

          Altfel nu m-aș fi gândit la el.

          Altfel mi-aș fi făcut griji pentru Matt, ci nu pentru Lucas.

          Încerc să deslușesc ceea ce îi spune domnul Gordon lui Alec, dar nu reușesc. Și cu siguranță, nici pe Alec nu reușesc să îl deslușesc, căci tot ceea ce face e să îngâne și să spună un Mhm la fiecare cinci secunde.