Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 18 》

➺ 18. Nu ai dreptul să-i rănești pe toți

ＡＤＥＬＡＩＤＥ

         
          Mi-am petrecut întreaga zi cu Alec. Ne-am plimbat pe toate străzile existente din statul Michigan, fiind în trecere prin multe orașe pe care nu le mai vizitasem până acum.

          Ziua de azi chiar m-a ajutat să îmi iau gândul de la Luke. Nu am mai auzit nimic despre el și chiar a fost mai bine. Dacă i-aș fi auzit numele, stomacul meu, cu siguranță s-ar fi strâns. Aș fi simțit cum nu mai am aer și aș fi dat înapoi. L-aș fi căutat. Aș fi vrut să văd cum e.

          Dar în schimb, am renunțat.

          Am renunțat la tine, Lucas. Te las să pleci.

          Probabil așa a fost să fie. Poate eram doar doi străini care s-au întâlnit la locul și în momentul nepotrivit. Poate asta am fi trebuit să rămânem, doi necunoscuți.

          El cu siguranță nu era pregatit. Iar eu? Eram mai pregătită ca niciodată – cel puțin, așa credeam. Dar eforturile trebuie să fie reciproce, însă, în viață nimic nu e corect. Mereu unul oferă mai mult decât celălalt, iar asta te distruge. Te transformă într-un puzzle nenorocit. Sufletul tau se transformă într-un puzzle cu piese încâlcitele și pe care nu vei reuși vreodată să îl duci la bun sfârșit.

          ⏤ Hai să te duc acasă. Aventura ta s-a terminat.

          ⏤ Ah, ce pacat, îi răspund înapoi lui Alec, mimând o expresie tristă.

          ⏤ Știu, sunt o companie prea minunată, însă tu ești o pacoste.

          ⏤ Deci regreți ziua de azi?

          Eu în niciun caz nu o regret. L-am cunoscut mai bine într-o zi pe Alec, decât am reușit să îl cunosc pe Luke în trei luni. 

          Alec e mereu fericit. Chiar dacă are probleme, nu le lasă să iasă la iveală – cel puțin, nu când sunt și alții în jurul lui. E foarte familist, iar faptul că părinții lui sunt mereu plecați și nu dau doi bani pe el îi sfâșie inima. La el e mereu o petrecere pentru că nu suportă sa fie singur și așa își umple golul din inimă – asta spune el, dar eu știu că o grămadă de necunoscuți nu au cum să umple un gol ca cel din inima lui.

          Lui Alec îi pasă de cei din jur mai mult decât îi pasă de el însuși și vrea să îi facă pe toți să râdă – la mine a reușit, căci am râs toată ziua. Alec îmi face bine, spre deosebire de Lucas.

          ⏤ Să regret? Te-ai drogat cumva cât am fost plecat din mașină?

          Râdem din nou – omul ăsta e exact genul de persoană pe care aș fi vrut să îl am lângă mine, dar inima mea avea nevoie de altceva, de altcineva. Poate într-o altă viață ar fi fost ceva mai mult între noi, dar în viața asta, clar nu. Inima mi-e devorată de întunericul lui Lucas – întuneric ce mi-a fost transmis.

          Eram conștientă de asta, deci nu îl pot învinui pe el. Știam cum e, știam în ce mă bag, dar am riscat.

          La dracu' Lucas, am riscat atâtea pentru tine. Tu ce ai facut în schimb? Te-ai jucat. Pentru tine a fost doar un joc. Te urăsc! Te urăsc fiindcă te-ai jucat cu inima mea!

          ⏤ Alec! Știi că nu-s de acord cu prostiile pe care le consumați voi!

          Se încruntă la auzul vorbelor mele.