Prima clipă

《 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 22 》

➺ 22. Suntem orice vrei tu să fim

ＡＤＥＬＡＩＤＥ

         Ăsta cred că e ultimul subiect pe care îmi doresc să îl discut cu Lucas. Motivul pentru care sunt virgină nu e faptul că sunt vreo sfântă și vreau să mă păstrez așa până la căsătorie. Sunt virgină pentru că în afară de Matthew, am mai avut un sigur iubit – bine, nici nu cred ca îl pot numi așa.

          A fost prima mea dragoste, chiar dacă era copilărească. Aveam treisprezece ani când mi-a fost ruptă inima pentru prima dată. Deși eram doi copii, îl iubeam. Definiția iubirii este eterogenă și de aceea, tind să cred că iubim diferit în funcție de vârstă. Când suntem mici credem că totul e etern și că vom iubi o persoană toată viața. Însă cu cât înaintăm mai mult în vârstă, realizăm că nimic nu dureaza o veșnicie și că vor exista multe persoane în viața noastră până o vom găsi pe cea care ne face să ne dorim a petrece o veșnicie alături de ea.

          După ceva timp de la moartea lui Skylar am încetat să mai sper că îmi voi găsi sufletul pereche. Eram distrusă și nu voiam să trag după mine pe altcineva, nu voiam să-mi împart negura inimii cu un suflet pur și plin de lumină.  O bună bucată de timp, preocuparea mea a fost să plec cât mai repede din Detroit și să uit totul. Îmi doream mai mult decât orice să las în urmă trecutul zbuciumat de care am avut parte, dar ar fi fost imposibil. Acum știu că oriunde m-aș duce, acesta mă va urma, fiindcă face parte din mine.

          Iar Lucas nu cred că se poate încadra pe lista iubiților mei. Am fost de acord să îi dau o șansă, deși nu am nici cea mai mică idee în ce constă asta.

          I-am dat o șansă să mă distrugă și mai rău?

          I-am dat o șansă să rupă și ultima rămășiță din inima mea?

          Sau i-am dat o șansă să reîntregească ce odată a fost rupt și așa a rămas?

          Nici măcar nu știu ce este asta, dar îmi doresc să nu fie iar vreun joc de al lui – cu siguranță, nu aș mai putea face față. Nu vreau să mai joc jocul ăsta de du-te-vino și să mă rup mereu în bucăți din cauza sa, apoi sa îl primesc înapoi imediat cum se întoarce la mine. Nu o să îl las să mă distrugă mai rău decât sunt deja doar pentru că el crede că nu e demn de nimeni și refuză să își deschidă sufletul ăla nenorocit în fața mea. Nu l-am forțat să îmi spună ce simte, dar singurul lucru pe care îl vreau e să nu mai aibe schimbările astea bruște de personalitate, căci nu știu cum să le gestionez – n-am idee dacă să fug în direcția opusă sau dacă să îl iau în brațe și să-i spun că sunt aici, că acum e acasă și că totul va fi bine.

          La dracu', nu știu de ce are nevoie el, dar sigur nu de mine.

          — Ade, spune Luke cu vocea adormită, sper să nu mă lași și tu..

          Nu am cum să nu observ că e trist și totodată speriat.

          — Lucas, nu se va ajunge acolo.. Dar asta nu depinde doar de mine, ci și de tine.

          — O să mă schimb, îți promit, doar nu pleca. Ești prima fată cu care ..

          Se oprește deodată și mi-aș fi dorit să fi adormit, dar încă este treaz, căci își așează capul pe pieptul meu.

          Cu care ce, Luke?

          Știu că nimic nu poate fi simplu cu tine, dar ce suntem mai exact? Nu știu daca un cuplu se comportă cum o facem noi – sigur nu unul normal. Dar noi nici nu suntem normali, suntem departe de acest termen.