Călătoria Unui Rougue

38

Ochii mi se deschid forțat iar bucăți din amintirile de ieri îmi vin și ma dau peste cap . Mă ridic dintr-o dată , dar capul meu nu e de aceeași părere ca mine iar imediat ce ma ridic ochii mi se încețoșează și ma cuprinde o amețeală groaznică.  Mă sprijin de perete care de altfel e la fel de rece ca   cimentul de sub picioarele mele desculțe.  Imi revin și amintirea dispariției Elisei nu ma ajuta . Încep să trag de lanț dar nici aurul roz nu îmi este de ajutor . Mă întreb de unde stiea de slăbiciunea varcolacilor dacă a spus cu gura lui ca nu a mai avut . Stai ...  cumva ... Nu...NU NU NU NU ! NU SUNT ANIMAL DE COMPANIE .

Încep să mă foiesc și să trag de lanț ca o nebună.  Trebuie să plec dar trebuie să o salvez pe Elisa deci prima oară trebuie să scap de lanț . Măcar bine ca nu îmi este rău,  deși nici bine nu îmi este la stomac .
De ce doamne e asa de întuneric aici !!! Urăsc întunericul.  Studiez puțin zona dar ma țin lipită de perete pipaind peretele și trăind picioarele.  Ajung la finalul lanțului și nu dau de nimic . O iau in directia opusă și la fel , nimic . Trebuie să o iau in lungul lanțului în semicerc . Mă îndepărtez de perete și plec in recunoaștere.  Parca sunt oarbă ..... iar . Dar nu sunt , pot vedea toate culorile . Dacă aș avea lumina mi-ar fi mai usor sa examinez zona .  Ajung cred ca la jumătate dar aud o cheie într-o ușa și îmi îndrept privirea în acea direcție și se aude ușa cum se deschide . La 5 pași în semicerc în stânga.  Mă trag de lanț până ajung inapoi la perete . Incerc sa imi folosesc vederea nocturnă dar nu pot , aur roz de rahat . Nu îl pot vedea de unde vine dar aud un scaun cum este târâit și cineva se așează pe el in dreptul meu dar la distanță.  Nici nu am o poreclă destul de urâtă pentru el . Dobitoc , e prea putin . Nesimțit,  e prea  blând.  Monstru , e deja asa ceva . Nu îmi vine în minte nimic ca sa il pot numi pe acest .... acest vampir !

- Se pare ca te-ai trezit. 
Vreau sa ii raspund dar în mintea mea incolteste ceva . Vampirilor le place atenția,  dacă nu o primesc se enervează , asa ca nu ii raspund și nici nu ma uit in directia lui . Mă întorc spre perete cu fata și încep să examinez lanțul . E in perete ,la propriu, prins de nimic alt ceva . Cand a fost construită chestia asta a fost pusă în perete .

- Acum nu mai vorbesti ?

Nu și se pare că asta de deranjează.  Imi continui examinarea lanțului până ajung la partea care e legată de gâtul meu.  Trebuie să fie legată cumva . Imi pipăi gâtul ca sa caut o încuietoare .

- Ce n-aș da sa fiu eu zgarda aia .

Ha ha ha . Mare gluma ai facut si tu . Mare perversolog mai esti si tu ! Cum naiba e prinsă chestia asta . Mă trântesc pe jos din cauza frustrări și a nervilor . Încep să mă enervez din ce in ce mai tare si vampirul ăsta nu ma ajuta  .  Imi sprijin capul în mâini și încerc să mă calmez . Inspir-expir   , inspir-expir .

- Ce ? Te-ai enervat ?

Nu , m-am f..... și m-am oprit înainte să îmi dau drumul nervilor.  Eu nu spun asemenea prostii . Of , trebuie sa o scot pe Elisa de acolo . Ea e sprijinul meu moral  , ea ma ajuta sa nu ma urc pe pereti . O sa te scot .
Mă găsesc vorbind fără să îmi dau seama .

- Ce vrei ?
- Știam eu că vei vorbi până la urmă. 
- Ce vrei ?
- Nu credeam ca vei ceda asa de greu .
- Te mai întreb o dată! Ce vrei ?
- Nimic , nu vreau nimic .
- Vrei ceva . Nu m-ai ține aici pe degeaba .
- Aș vrea eu multe .
- Dar nu o sa le ai .
- Atunci cred ca nu mai am la ce sa te țin .

Spune și vine cu viteza de vampir și ma tranteste de perete .

- Chiar nu știi nimic despre varcolaci . Nu ii enerva !

Ochii îmi devin galbeni , colții îmi ies pe deasupra buzei de jos și  ghearele îmi mai cresc până devin niste minilame . El se uita speriat la mine apoi își scoate și el colți pentru a ma mușca . Imi infing ghearele în abdomenul lui dar asta nu îl oprește și își înfige colți în gâtul meu . Dar imediat se îndepărtează și începe să scuipe . Nu m-am transformat , chiar dacă nu complet , pentru a îl atacă.  Dacă ochii îmi devin galbeni sângele se schimba in cel de varcolac și devine foarte dar foarte amar pentru vampiri . Imi revin inapoi si cad jos , transformarea ma secat puțin de puteri .

- Ce tupeu pe tine !?! Sa vedem ce vei face după ce nu vei mânca 3 zile !!
Apoi iese dar eu urlu în urma lui doar pentru al enerva  .

- Voi face bine .

A trecut cred ca o zi și deja corpul începe să îmi cedeze . Dar o sa rezist , nu pot sa o dezamăgesc pe Elisa si i-am promis lui Sebastian ca nu voi renunța niciodată.  Voi muri dar voi muri în picioare infruntand pe ori cine îmi stă în cale . La ochii cred ca am niste cearcăne imense  . Nu am dormit deloc și nici nu o voi face , nu pot lasa garda jos .

A mai trecut o zi , a  doua zi . De foame nu mai zic nimic , m-am obisnuit sa fiu flamânda.  Pleoapele încep să se închidă singure dar îmi dau două palme și îmi mai revin.

Au trecut acele trei zile . La a treia am dormit , nu am mai rezistat . Imi simt capul extraordinar de greu , pielea îmi este rece  și încep să tusesc. Nu îmi vine să cred că voi muri , sunt conștientă că nu mai traiesc mult . Mă uit la mâinile mele , sunt albe . Cred ca arăt că un zombi . Piele albă,  culoarea din ochi ștearsă   și cearcăne sub ochii . Arat ..... Arat..... Arat ca un vampir .